Italia a supravietuit oricarei provocari oferite de acest secol. Italia a cautat sa obtina confirmarea, recunoasterea externa a independentei sale greu castigate

 Trenuri care plecau la timp

In ciuda dedesubturilor ingrozitoare, la suprafata fascismul parea ca merge. Obositi de inflatie, de revote si tulburari stradale, italienii si-au acceptat cu nerabdare noua conducere sip e carismaticul Duce, ca si conducator. Aceasta reactie spontana vizavi de guvernarea fascista a fost consolidate de o puternica campanie de propaganda. Mussolini promisese ca va reda Italiei Gloria de odinioara a vechii Rome. Curand, de altfel, guvernul a fost capabil sa arate rezultate. Economia se stabilizase, trenurile plecau la timp, proiecte de lucrari publice mari erau lansate, iar Mussolini a facut pana si pace cu Vaticanul, creand Tratatul Lateran (1929), care a pus capat nentelegerii dintre Roma si biserica catolica, care a durat 50 de ani. El a condus de asemenea o companie imperiala, reusind sa recastige controlul asupra Libiei. In luna octombrie a anului 1935, trupele italiene au trecut granitele Eritreei indreptandu-se spre capitala Etiopiei, Addis Abeba. Liga natiunilor a protestat, dar n-a luat nici o masura. Sase luni mai tarziu, Il Duce declara in fata unei multimi isterizate adunate in Piazza Venezia ca, in sfarsit, Roma a inceput sa-si reclame imperiul. Protestul international cu privire la ocuparea Etiopiei a lasat Roma izolata. Guvernul, care dorea sa se ridice deasupra expansionismului lui Mussolini, era in Berlin, unde nazistii lui Hitler au preluat puterea din ianuarie 1933. Atat Germania cat si Italia au sprijinit trupele nationaliste ale generalului Francesco Franco, in timpul Razboiului Civil din Spania (1936-39), iar aceasta cooperare a dus in cele din urma la semnarea Pactului de la Steel dintre Berlin si Roma, in mai 1939.

Trei luni mai tarziu, Hitler a invadat Polonia. In cateva zile, Anglia si Franta au declarat razboi Germaniei. La inceput, guvernul Romei a ramas neutru. Multi italieni s-au opus interventiei, iar armata era foarte prost pregatita de razboi. Dar cum Hitler repurta victorie dupa victorie – in Danemarca, Norvegia si Belgia, iar Franta se afla in pragul colapsului – ideea impartirii prazilor s-a dovedit a fi irezistibila. Pe data de 10 iunie 1940, Italia a intrat in razboi, tocmai inainte de caderea Frantei. De la inceput insa, Mussolini stia ca va fi subalternul lui Hitler. Nerabdator sa repurteze o victorie pe propriul camp de lupta, in toamna anului 1940 Mussolini si-a indreptat privirile asupra Greciei. Dar grecii au ripostat cu violenta. Italienii au suferit multe pierderi si numai interventia nazistilor a putut preveni o posibila infrangere a lor. Razboiul mergea din ce in ce mai prost pentru Puterile Axei in nordul Africii, iar in cele din urma, nici macar generalul nazist Erwin Rommel nu a mai putut preveni dezastrul. Incurajate de victorii obtinute in desert, trupele americane si britanice au capturat Sicilia in anul 1943. inceputul sfarsitului era aproape. De la baza lor din Sicilia, Fortele Aliate ai inceput sa bombardeze peninsula Italiei si drept urmare moralul italienilor a scazut. Pe 25 iulie 1943, Marele Consiliu al Fascismului a votat inlaturarea de la putere a lui Il Duce. In ultimele zile ale razboiului s-a instalat haosul. Pentru a-i impaca pe germani, care altfel ar fi cucerit intreaga tara, prim-ministrul Marshal Pietro Badoglio a declarat in mod public ca Italia va continua lupta. Cum Aliatii se luptau la nord, Rezistenta italiana, sau Corpul Voluntarilor pentru libertate, au simtit ca sunt destul de protejati pentru a initia diferite actiuni, pe tot cuprinsul tarii. Unite, fortele au reusit sa elibereze Roma in anul 1944. A urmat apoi Florenta, pe 12 august. Germanii si Mussolini au reusit sa se mentina pe timpul iernii in spatele asa-numitei “Linii gotice”. Mussolini a incercat sa scape, fugind in Elvetia, deghizat in soldat german, dar partizanii italieni l-au prins si a doua zi dimineata l-au si executat. Corpul sau a fost transportat la Milano si atarnat de o funie, pentru a fi vazut de toti cetatenii.

 Refacere si revenire

In perioada imediat urmatoare razboiului, Italia a suferit foarte mult. La conferintele de pace nu a fost prezent nici un reprezentant din partea Romei. Coloniile italiene, castigate cu mare pret, au fost luate inapoi. Trebuiau platite despagubiri Uninii Sovietice si Etiopiei. Sistemul politic avea nevoie de revizuire generala. Economia era la pamant, cu toate ca Programul de Recuperare (Planul Marshall) a ajutat la micsorarea datoriilor din 1948. Dupa o scurta alianta a socialistilor cu comunistii, liderul crestin-democratilor, Alcide de Gasperi, a obtinut controlul guvernului. La inceputul anilor 1960, crestin-democratii, socialistii, social-democratii si republicanii au format o coalitie de guvernare. Ei au condus, in combinatii diferite, pana in 1968. Favorizata de mana de lucru ieftina, economia s-a dezvoltat rapid dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Prin anii 1950, s-a inregistrat o migrare masiva dinspre zonele rurale spre cele urbane si dinspre sud pre nord. Industria grea, cum ar fi cea chimica, cea a fierului si otelului, cea constructoare de masini s-au dezvoltat. In 1957, Italia a devenit membru fondator a Uniunii Europene. Pe la mijlocul anilor 1960, industria a depasit agricultura ca principala sursa a PNB (Produsul National Brut) si observatorii au salutat “miracolul economic” al Italiei.

 

UN PARTID MARXIST FARA MARX

 

O trasatura distinctiva a politii italiene a fost influenta Partidului Comunist Italian (PCI).

In anii de dupa razboi, partidul a ramas fidel liniei politice a Uniunii Sovietice, in timp ce guvernul central de la Roma ii tinea pe comunisti la distanta. Dar, sub conducerea lui Enrico Berlinguer, secretar al PCI in perioada 1972-84, orientarea partidului s-a schimbat. Acum partidul se afla in multe randuri in fruntea asa-numitei Miscari eurocomuniste, in favoarea obtinerii unei mai mari independente fata de Moscova; el i-a acuzat pe sovietici de incalcarea drepturilor omului si de invazia ruseasca in Afganistan; iar in ceea ce priveste problemele economice, PCI a devenit chiar mai centrist, indemnandu-I pe unii sa-l numeasca “un partid marxist fara Marx”.

Catolicismul si comunismul au fost cele doua culturi politice dominante in anii ce au urmat razboiului, comunistii dominand centrul Italiei. Caderea comunismului in estul Europei a dus la scindarea P.C.I. intr-o aripa principala, cea a Partidului Democratic de Stanga (PDS) si intr-o grupare extremista numita Refondarea comunista.

 

Terorism si scandaluri

Cu toate cestea, cativa ani mai tarziu, situatia a explodat, Italia fiind numita “omul bolnav al Europei”. Dar cel mai grav lucru a fost terorismul. De la sfarsitul anilor 1970, rapirile, umilirile si crimele au devenit ceva cotidian. Uciderea in 1978 a fostului premier crestin-democrat Aldo Moro, de catre aripa stanga  Brigate Rosse, a indemnat la noi masuri antiteroriste si, in final, 32 de membri ai Brigazii Rosii au fost inchisi, pentru uciderea lui Aldo Moro si a altor 16 persoane. Terorismul neofascist aparut in anul 1980, a culminat cu explozia din gara din Bologna, care a ucis 84 de oameni. O crima de alt gen a cutremurat natiunea in mai 1981, cand Papa Ioan Paul al II-lea a fost impuscat de un barbat de origine turca, Mehmet Ali Agca.

Cu un efort tenace s-a stopat inflatia, iar in 1985 guvernul lui Bettino Craxi a impus legi de colectare a impozitelor, foarte stricte. Desi inflatia a ramas destul de ridicata, lira era instabila, economia a inceput sa creasca, iar Italia a ajuns in scurt timp din urma Franta si Anglia, in liga economica. Problemele erau insa din belsug. In anii 1990, un val de scandaluri de coruptie a zguduit statul. In 1992, s-a afirmat ca in jur de 67 milioane lire sterline au fost impartite intre liderii celor 5 partide, care formau coalitia de guvernamant in anul 1990. Doi dintre fostii premieri au fost acuzati ca fiind principalii beneficiari. Dupa aceasta, prim-ministrul Giulio Andreotti a fost invinuit de legaturi cu Mafia, iar Umberto Bossi, liderul Ligii de Nord, a fost acuzat de coruptie, asa dupa cum au fost si alte figuri marcante din afara sferei politice, de la magnati, la creatori de moda. Scurta guvernare a magnatului Silvio Berlusconi, din 1994, a fost macinata de scandaluri de coruptie. Aceste scandaluri au declansat o serie de reforme initiate de primul guvern de stanga din istoria de dupa razboi a Italiei. Pentru a forma guverne mai puternice si mai durabile, sistemul reprezentarii proportionale a fost schimbat cu un alt sistem electoral. Au fost luate masuri de simplificare a sectorului public italian si, au existat de asemenea, eforturi de combatere a crimei organizate.

Calatorie placuta in Italia!

Publicat 11/03/2013

Redactia emigrantul

http://www.emigrantul.ro/wp-content/uploads/2013/03/Turismul_in_Valle_dAosta_Italia.jpghttp://www.emigrantul.ro/wp-content/uploads/2013/03/Turismul_in_Valle_dAosta_Italia-150x150.jpgRedactiaEuropaaldo moro,aliati,consiliu,dezvoltarea agriculturii in italia,giuliop andreotti,guvernmul Romei,itlalia,liga economica,linii gotice,magnat,milano,planul Marshall,PNB,premier,reforme,silvio berlusconiItalia a supravietuit oricarei provocari oferite de acest secol. Italia a cautat sa obtina confirmarea, recunoasterea externa a independentei sale greu castigate  Trenuri care plecau la timp In ciuda dedesubturilor ingrozitoare, la suprafata fascismul parea ca merge. Obositi de inflatie, de revote si tulburari stradale, italienii si-au acceptat cu nerabdare noua...Gazeta romanilor de pretutindeni | Stiri si informatii despre diaspora | Anunturi cu locuri de munca din strainatate | Anunturi gratuite