10 decembrie – Ziua internaţională a drepturilor omului: NIMIC DE SĂRBĂTORIT

10 decembrie – Ziua internaţională a Drepturilor Omului: ziua în care omenirea nu are nimic de sărbătorit

 

 

 

By Dana Betlevy ___________

 

      Trăim din nefericire într-o lume modernă cu prea mult rău. Atât de mult rău, încât ne-am obişnuit cu el, de ca şi cum ar fi firesc ca oamenii să îşi ia viaţa unii altora, să nu fie lăsaţi să gândească liber, să nu li se permită să încerce să devină mai buni, să nu li se permită să aibă standarde morale mai înalte decât „restul, decât majoritatea”, să fie umiliţi în viaţă şi să continue să fie umiliţi chiar şi după moarte.

       Trăim într-o lume în care am “inventat” Ziua Mamei, poate pentru că există locuri în lume unde mamele sunt silite să aibă un singur copil (vezi politica unui singur copil din China) ori unde tinerele fete sunt silite să devină mame la o vârstă teribil de fragedă; am decretat Ziua Copilului, poate pentru că există locuri în lume unde copiii mor de foame sau prestează muncă de adult încă de la o vârstă fragedă; avem Ziua Pământului, dar oriunde privim în jur, Planeta Pământ suferă de pe urma poluării de care care ne facem direct responsabili; Ziua apei, in vremuri in care marile si oceanele sunt sufocate de plastic si tot felul de deşeuri; şi printre multe alte “Zile internaţionale”, avem Ziua internaţională a drepturilor omului, în vremuri în care drepturile omului sunt încălcate fără nicio remuşcare chiar de către guverne, în special cele totalitare, cum ar fi cel din Coreea de Nord, din Venezuela sau cel din China, iar guvernele aşa-zis democrate tind să închidă ochii în faţa tuturor acestor nedreptăţi atunci când este vorba despre afaceri.

       Sunt vremuri în care valorile importante ale omenirii sunt pe cale de dispariţie şi, printr-o ipocrizie crasă, am ajuns să ne inventăm „Zile mondiale” menite să conserve memoria acestor valori în conştiinţa umană.

     Ziua Internaţională a Drepturilor Omului a fost aleasă într-o zi de decembrie. Şi de cele mai multe ori 10 decembrie este o zi neprietenoasă, care cu frigul caracteristic anotimpului, aminteşte de frigul din celulele carcerelor comuniste în care la nivel mondial, sute de mii de oameni nevinovaţi şi-au pierdut viaţa. Da, ştiu, la 10 decembrie 1948 Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Acesta este motivul pentru care a fost aleasă această zi.

      Pentru cei doritori să afle conţinutul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, îi invit să acceseze aici: 

       Foarte frumos şi clar textul Declaraţiei, şi sunt absolut convinsă că cei care au emis-o chiar credeau în puterea ei. Dar citind-o acum, îmi dau seama că acest document important pentru umanitate are mai mult un caracter simbolic, căci privind istoria modernă a lumii, multe puncte din acest document nu au fost respectate. Poate şi pentru că un document nu este suficient să poată guverna inimile oamenilor. Câteva rânduri scrise pe hârtie nu sunt suficiente pentru a salva omenirea de la autodistrugere atâta vreme cât inimile oamenilor nu sunt guvernate de standarde morale înalte.

     

De Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, vă invit să aruncăm împreună o privire asupra anumitor puncte din această Declaraţie, şi apoi să vedem ce se mai întâmplă în lume, în lumina conţinutului ei.

ART. 14 1. În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări.

       Cazul jurnalistului turc Kamil Demirkaya care a cerut joi, la Curtea de Apel Bucureşti, unde se judecă cererea extrădării sale, azil politic în România. Demirkaya a declarat la CAB că în Turcia se foloseşte tortura împotriva celor încarceraţi şi că mulţi colegi de la Zaman au fost trimişi la închisoare. Rămâne de văzut dacă România va respecta dreptul elementar al jurnalistului, sau va da mâna cu regimul lui Erdogan, şi îl va extrăda.

ART. 16-2. Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.

      În fiecare an, peste 10 milioane de fete sunt obligate, anual, să se căsătorească cu bărbaţi suficient de bătrâni ca să le fie taţi sau bunici. Se estimează că aproximativ 51 de milioane de fete care nu au împlinit vârsta de 18 ani sunt căsătorite, deseori în cel mai mare secret. în Afganistan, aproximativ 57% din fete se căsătoresc înainte de a împlini vârsta de 16 ani.

 

ART. 17 1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi în asociaţie cu alţii. 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

       În istoria modernă, cazurile de naţionalizare, în care proprietăţile private au trecut în proprietatea statului, fie că era vorba despre case, pământ sau fabrici, au fost des întâlnite. O naţionalizare masivă a avut loc în toate statele fostului bloc estic, în perioada comunistă, printre care România (prin Legea nr.119 din 11 iunie 1948), Albania, Polonia, Republica Cehoslovacă, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Republica Democrată Germană şi URSS – inclusiv Rusia şi alte provincii sovietice ca Estonia, Letonia, Lituania, Moldova sau Ucraina.

Cu toate că termenul utilizat în propaganda de partid a fost cel de “naţionalizare”, în realitate comunismul nu a făcut altceva decât să CONFIŞTE proprietatea privată, deoarece foştii proprietari nu aveau să beneficieze vreodată de vreun fel de compensaţie materială sau morală.

ART. 18 Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a- religia convingerea, singur cu alţii, aţiţ mod public, privat, prin , practici religioase, cult îndeplinirea riturilor.

În China modernă, creştinii, musulmanii, tibetanii, practicanţii Falun Gong sunt ţinta unei persecuţii ce nu are nicio cu “libertatea gândirii, de religie”. Creştinilor le-au fost impuse “bisericile de stat”, cu preoţi aleşi din rândul membrilor de partid; musulmanii siliţi mănânce de porc; tibetanilor li se “interzice” reîncarnarea – o aberaţie emisă de partidul comunist în încercarea sa paranoică de a se ridica deasupra legilor divine; practicanţii Falun Gong sunt ținta unei persecuții ce durează din 20 iulie 1999 – concediaţi, lăsaţi fără case, fără loc de muncă, hărţuiţi, aruncaţi aruncați în lagăre de muncă forțată și ce este cel mai crunt, transformați forțat în bancă vie de organe pentru transplant chiar de către guvernul chinez – un guvern inuman . “Vina” acestora din urmă? Credința lor în valori orecum adevărul, compasiunea și toleranța.

La ora actuală toate aceste persecuții sunt în curs.

ART. 20 1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.

Manifestaţia de la Bucureşti, din 10 august 2018, în care poliţia şi jandarmeria au intervenit în forţă împotriva mulţimii paşnice – este o altă încălcare a drepturilor omului. Nici până la această oră, nu au fost găsiți vinovații.

ART. 25 1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzând hrană, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciilor sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.

2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sînt născuţi în cadrul unei căsătorii sau în afara acesteia, se bucură de aceeaşi protecţie socială.

       În România, foarte mulţi bătrâni din zonele rurale au o pensie de mizerie, cu care nu reuşesc nici să îşi ducă traiul de pe o zi pe alta. Statul român nu se preocupă de soarta sau de drepturile lor elementare.

      La punctul 2 al articolului, în caz nu ştiaţi, SUA nu plăteşte concediul de maternitate.

ART. 28 Orice persoană are dreptul la o orânduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite.

       În momentul de faţă, la nivel mondial, societăţile care se conformează acestui articol din Declaraţie, sunt din ce în ce mai puţine. Drepturile omului au devenit mai mult nişte valori “teoretice”, subiect de “sărbătoare” dar nicidecum element consitutiv ca standard de urmat în tumultul vieţii cotidiene.

Ziua internaţională a drepturilor omului, pare să fie aleasă precum o ironie a sorţii într-una din zilele friguroase de iarnă, amintind de frigul din carcerele temniţelor comuniste, de frigul din inima celor fără conştiinţă, care torturează, ucid sau profită de semenii lor şi nu în ultimul rând, vestind o iarnă cruntă: cea a umanităţii.

       10 decembrie, o zi în care omenirea nu are nimic de sărbătorit.

foto copertă: semneletimpului.ro