12.000 romi la Roma. Jumătate sunt români

Îi vedem pe străzi la cerșit, sub pod la Tiburtina sau în trenul ce pleacă de la Prima Porta spre zona nord, în centru cântând sau iar cerșind … Romii români au invadat Cetatea Eternă iar administrația ei este depășită de situație

Un interviu cu vice-comandantul Poliției Municipale din Roma, colonelul Antonio Di Maggio, ne relevă situația jalnică, insalubră, a romilor din Capitala Italiei. Deși forțele de ordine, primăria și serviciile sociale se implică de ani de zile, fenomenul creat de romi este greu de eradicat.

 

– Care este situația romilor români din Roma?

– Aveam un numar fluctuant de țigani,  de circa 5-6-7.000, în funcție de perioada anului. Jumătate dintre ei sunt cu precădere sârbi, bosniaci, macedonieni, slavi. Cealaltă jumătate e românească. După 2007-2008 a fost un aflux de rom români și în total noi calculăm că acum  sunt între 11-12.000 prezențe pe teritoriul Romei. Dintre aceștia, din păcate, 40% sunt minori. Cu toate consecințele care apar.

Apoi este problema condițiilor igienico-sanitare în care aceste persoane trăiesc. Sunt persoane, așa cum ați văzut, care trăiesc într-o degradare ambientală și socială căreia, din păcate, reușim să-i facem față  cu multă trudă. Și nu numai noi, ci și serviciile sociale ale primăriei Romei.

Să vă spun adevărat, cei direct interesați nu se implică prea mult  ca să țină locurile curate sau să urmărească indicațiile noastre, pe care noi le dăm des, cu privire la regulile igienico sanitare. Adeseori ne confruntăm cu multe incendii în campusuri. Aceștia strâng materiale feroase, de multe ori fură cupru, și dau foc acestor materiale chiar în incinta campusurilor pentru a le curăța, printre barăci. După care vând, de multe ori abuziv, aceste materiale curățate,  în centrele de recuperare a materialelor. Au loc astfel incendii care aduc grave probleme, fumuri foarte toxice și periculoase atât pentru cetățenii care locuiesc în zonele din apropiere cât și pentru rezidenții din campusurile organizate și cele abuzive.  Avem dificultăți serioase de control.

În pofida nenumăratelor noastre apeluri, rămâne o problemă pe care o controlăm cu greu. Avem multe dificultăți pentru că multe din aceste persoane se dedică furturilor și deci, trebuie să intervenim. Nu  numai noi, ci și forțele de poliție, carabinierii. Romii care fură aduc pagube nu numai persoanelor singulare, care suferă de pe urma lor, dar în special persoanelor  neputincioase, bătrânilor, celor cu handicap. E un fenomen dificil de eradicat.

         – E prea permisivă legea cu cei care comit infracțiuni aici? Și-au găsit romii un loc cald în Italia?

– Nu cunosc legile țărilor din est dar știu că ei povestesc cum în România pentru astfel de fapte ar merge în pușcărie. Aici legile le face Statul, Parlamentul, nu le facem noi. Noi suntem numai operatori ai poliției și respectăm și facem să fie respectate legile și procedurile. Acești cetățeni rom, vorbind despre cei din România, ne spun că acolo legile sunt foarte severe. Probabil că pedepsele sunt mai eficiente. Astfel, persoana care este prinsă în flagrant furând ispășește pedeapsa pe care judecătorul o aplică.

La noi nu este așa. Uneori este validat arestul apoi persoana rămâne liberă, drept pentru care există persoane care au fost  arestate de 50 de ori, eliberate imediat de 50 d ori dar procesele nu vor avea loc imediat, ci duipă luni, ani… Probabil că acesta este motivul care-i face să nu se lase de

furat.

– Se plâng cetățenii italieni de prezența cerșetorilor țigani pe străzi?

– Da. Cetățenii italieni sunt foarte supărați pe țigani. Din păcate, cu toate activitățile noastre care au încercat să integreze această comunitate  (și aici nu se tratează de rasism ci de conviețuire socială) rezultatele nu sunt pe măsură.  Până acum nu putem vorbi de fenomene de rasism. Sigur, anumite fenomene care au loc, mai ales în aceste zile, în zona Corcolle, la puțini km de aici, unde sunt câțiva profugi emigrați din Africa de nord, Libia, și care au asaltat cu pietre autobuzele, au dus în mod normal la ieșirea cetățenilor în piață împotriva acestui fenomen. Sperăm ca în Italia să nu aivă loc fenomene grave.

Din fericire, aceste fapte împotriva nomazilor, agresiuni rasiste vreau să spun, la Roma nu s-au verificat. În afară de câte unui episod sporadic. Doar la Napoli și în vreun oraș din nord pentru fapte foarte izolate și ocazional. E clar că și cetățenii rom trebuie să se implice. Ar trebui să înțeleagă că trebuie să se conviețuiască normal fără aceste comportamente care, clar, cu timpul vor dăuna raporturile de conviețuire.

 

         – Cum a venit ideea campusului?

– Cu mulți ani înainte erau multe campusuri abuzive. Multe persoane rom,  cu precădere din fosta Iugoslavie, veneau și construiau barăci în zonele periferice ale orașului. Barăci care cu timpul au fost restructurate sau reconstruite destul de bine pentru a trăi mai bine dar oricum în condiții igienico sanitare discutabile.         Administrația comunală de atunci,  începând cu primarul Veltroni,  a vrut să organizeze aceste campusuri cu case  igienizeze prefabricate. Atunci am dat drumul la campusul din via di Salone care era un loc foarte frumos, echipat cu toate serviciile igienice, predispus cu locuri comune pentru activități recreatice, activități muzicale …

Evident, astăzi îl găsiți în condițiile pe care le-ați văzut, cu toate eforurile făcute de administrații pentru a-l sistema, pentru a-l ține întreg, curat etc. După cum vedeți, dacă e murdar campusul, cu siguranță nu-l murdărește primarul Romei. Îl murdărește cine locuiește. Facem un apel și dumneavoastră, ca mijloc de informare, sperând că aceste rânduri vor fi citite și de cetățenii rom care trăiesc în orașul nostru,  să fie mai atenți,  cel puțin în ceea ce privește normele igienico-sanitare. Acestea sunt cele care consimt să trăiască civilizat.

De aici reiese o altfel de problemă: cea a copiilor. Să ne imaginăm copiii rom care merg în școli. Aceștia nu pot fi spălați sau părinții nu-i spală pur și simplu, din diferite motive, (au băile sparte, dar nici acelea nu le stricăm noi ci cei care locuiesc). E clar că, inevitabil, se crează la școală situații de diferențiere între etnii, între proveniențe, origini. Copiii italieni se pot manifesta împotriva copiilor rom care sunt murdari. Acesta este un element de divizare dar nu trebuie să aivă loc. Din partea admninistrației locale implicarea a fost enormă mereu. Un angajament mai mare ar trebui să fie și din partea părinților acestor copii care să fie atenți cu ei să-i trimită la școală curați să poată învăța, să schimbe modul de viață mergând să locuiască în apartamente …

       

  – Sunteți depășiți de situație?

– Noi ne-am obișnuit să lucrăm cu cetățenii rom. Personal, lucrez de 25 de ani și cu mine mulți colegi cu care lucrăm de ani buni pe întreaga Romă. Avem și alți colegi care lucerază pe acest versant din alte sectoare. Noi suntem vârful de lance, cel mai avansat, să zicem, al controlului comunității rom. Nu putem spune că am obosit din cauza acestei situații. Sigur, suntem cu siguranță dezamăgiți de faptul că, dincolo de solicitările și implicarea noastră, puțini dintre ei s-au schimbat. Foarte puțini dintre ei lucrează, din păcate.

Și cu fierul încercăm să construim cooperative sociale unde să-i inserăm pentru reciclarea materialelor dar cu mari-mari dificultăți.

Acum  avem foarte mulți copii și  adolescenți romi de origine slavă, care vin din campusul din Castel Romano, copii cu câte 50-60 arestări la activ,  care fură dar sunt eliberați fiind minori. Vor fi cumulate procesele în timp dar cine știe?

 

 

– Copiii din campus merg la școală?

– Înainte de toate trebuie să acodrăm acestor copii școlile publice, comunale și statale. În fiecare dimineață la porțile campusului veți găsi numeroase autobuze care duc copiii la școală. În diferite școli, cinci-șase. Din păcate,  autobuzele sun mai mereu goale, cu foarte-foarte puțini copii care merg la școală. Noi am făcut o campanie foarte mare de promovare a școlii. Administrația cheltuie milioane de euro pentru a duce copii la școală. Autobuzele costă dar noi nu putem constrânge minorii. Noi semnalăm procuraturii minorilor familiile care nu trimit copii la școală. Din păcate sunt părinții cei care ar trebui să-i ducă. Noi plătim autobuzele  cu însoțitori sau învățătoare care-i ajută să urce și să coboare. Pentru că nu toți merg la aceeași școală. Paradoxul e că noi trimitem un autobuz de 50 de locuri dar numai 10 copii merg la școală.

          Zilele trecute am participat la o acțiune a Poliției Municipale din Roma care a efectuat un recensământ în campusul din via di Salone, zona est a Romei. Situația de aici este una înfiorătoare, de ev mediu.

        

Mormane de gunoaie printre mașini parcate, distruse sau nu, ne întâmpină deja înainte de a intra. Odată intrați, alte mormane pe lângă containere arhipline pe care administrația le golește în fiecare zi, un sediu al poliției devastat de mult …  Pe strada principală, care desparte campusul în două, tot ce nu ai gândit vreodată că se poate vdea: copii care se plimbă cu biciclete sau se joacă printre șobolani, sticle sparte, mizerie de orice tip, apă, alimente aruncate, haine, jucării, muște și gândaci. Între barăci, care odată au fost noi, dotate cu băi, la fel: cărucioare furate de la supermarketuri, resturi de cabluri electrice arse, haine, instalații improvizate … Doar în sectorul unde locuiesc romii români am găsit ”gospodării” măturate și curate. Câteva femei stau la cafea,  iar una mai tânără, cu un copil în brațe, ne povestește că soțul e la muncă! E brutar. Singura de altfel care ne-a spus că cineva în familie muncește. În rest, degradare.

foto si text: Cristi Merchea