Vă mai aduceți aminte de mișcarea politică, devenită partid, Forza Italia?
Era prin ianuarie 1994 când aceasta lua ființă și se stingea după 15 ani, în 18 ianuarie 2009. Un partid de centru-dreapta fondat de liderul incontestabil, omul de afaceri Silivio Berlusconi. Un partid cu o ascensiune fulgerătoare pe eșicherul politic al Italiei care avea să cucerească masele și nemulțulțumiții ieșiți din Democrația Creștină sau Partidul Comunist Italian, devenit ulterior Partito Democratico.
Ei bine, România și românii, în special cei din diaspora, au acum un astfel de partid care se anunță „năvalnic, care pare că va avea o ascensiune asemeni defunctului PPDD”. În doar 7 zile de la primele postări pe Facebook, spun „liderii”, „solicitările de aderare la această acțiune vin din toate județele țării, dar și din alte țări precum Canada”
Adică, pe defunctul Partid al Poporului al „domnului Dan”, „deținut politic”, o parte din foștii membri dar și alți nemulțumiți de soarta românilor, s-au gândit să facă un altul. Un partid care-și propune lupta cu „hidra politică actuală” dar și să „monitorizeze și sancționeze activitatea aleșilor”, „să ostracizeze orice act de corupție și să vegheze la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români, indiferent de țara în care, vremelnic, își duc existența.” Mai mult (citiți bine), „fondatorii partidului susțin că „vor scoate la lumină adevăruri ascunse românilor de către cei în care poporul și-a pus încrederea 25 de ani”. Adică, treabă serioasă, nu glumă.

pornind de la „manșeta violet – Forța România
Forța România este numele acestei pretențios chemate „mișcare”, rezolvatoare a tuturor problemelor românilor din țară și de peste hotare. Leaderul maxim? Un tip căruia deja oamenii i se adresează cu „domnule președinte”, că de, nu e partid, dar sună bine: Timon Lipciuc. Dacă mâine unul spune că are partid, nu contează că e doar o mișcare, armata pupăcioșilor și a limbilor lungi nu întârzie să apară.
Nu am înțeles dacă această „mișcare”, viitor partid, va avea sediul în țară sau în străinătate. Cert este că, de azi înainte, dacă Forța Italia a murit, s-a născut Forța România.
„Părinții zămislitori ai viitorului partid” sunt „foști locotenenți ai lui Dan Diaconescu” potrivit declarației liderului Timon Lipciuc . Vă dați seama? Toto Riina și Provenzano erau piciotti pe lângă domnul Dan. Acest ultim emanat al maselor a lăsat de izbeliște, odată cu încarcerarea sa politică, niște „locotenenți” fideli care, nemaiavând obiectul muncii și al afirmării și pornind de la „manșeta violet” vor să promoveze valorile lăsate nefinalizate de către domnul Dan.
Partidul e greu iar liderul și mai și: dă locuri de muncă badantelor, lansează mesaje din cele mai populiste, are o platformă program în care ne spune că „va resuscita industria și economia națională” și totul prin „emisiunile” sale de pe multiplele pagini Facebook deschise. Funcționează canalul media, (mânca-l-ar tata că nu știu ce ne-am fi făcut fără el) pentru că aici e loc de dat din coate gratuit.

Interesantă e și explicația siglei noii formațiuni. „degetul arătător îndreptat înainte arată direcția și deschiderea partidului, adică spre vest. Degetul mare reprezintă vigoare, viață, forță. Cele trei degete strânse în podul palmei, reprezintă unitatea celor trei țări române, Ardealul, Moldova și Țara Românească. Manșeta mov reprezintă punctul de plecare și continuitatea culorii violet și a valorilor promovate de ”deținutul politic Dan Diaconescu”.
Pe Italia întâlnim o mai veche cunoștință a „locotenenților” lui DD: Ion Irimiea, „o piatră de temelie a acestei mișcări”. Te doare mintea când te gândești cine face politică în țara asta și mai ales cine vrea să apere drepturile românilor din Italia. Nu intru pe alte piețe cu români emigrați. Dar la Velletri (la 40 km de Roma), acolo unde Ion Irimiea a candidat în 2013, oamenii încă îl mai salută pe drum ridicând trei degete în sus: adică 3 voturi. Din cei 1700 de rezidenți în această localitate, atâți l-au votat. Atât a reușit candidatul român să obțină pentru a fi ales în funcția de conslier local. Bineînțeles că nu a ajuns consilier dar oamenii care au ceva de spus, oamenii care fac ceva în Italia sau în alte țări, nu au timp de politică și de promisiuni deșarte, de maimuțăreli pe facebook pentru „binele poporului”.
Am devenit o țară de politicieni, de oameni care nu au făcut politică dar se IMPLICĂ spre binele poporului, într-o luptă acerbă cu cei care au distrus țara. Mesajele sunt grăitoare, adevărate în felul lor, menite însă să înșele spiritele slabe ale celor care încă mai cred că „hidra” poate fi decapitată.
Noi urăm succes acestei mișcări partid în devenire dar le spunem și credulilor că doar pe Facebook nu se face România curată iar oamenii care vor și pot să facă ceva nu se ating de politică decât tangențial, involuntar și fără nici un fel de plăcere. E o cloacă ce pute prea tare pentru ei.
Cristi Merchea