Rinocerii lui Eugène Ionesco

De la absurdul istoriei la teatrul absurdului

Rinocerii lui Eugène Ionesco

Dintre toate piesele lui Ionesco, Rinocerii, parabola oamenilor care se transforma in bestii, e cea mai intens autobiografica. E expresia nevoii sale de a exorciza un trecut pe care l-a purtat in el, ca o rana vie a memoriei. Mai mult decat Metamorfoza lui Kafka, alegoria ionesciana ramane un strigat de disperare in fata pericolelor uniformizarii, de care fiinta umana se lasa contaminata, modificata, fara sa o inteleaga decat atunci cand e prea tarziu. Totodata, textul este si un triumf al umanismului, in forma improbabila a celei din urma replici a lui Beranger, eroul insingurat care refuza sa capituleze. Un text impartit, asadar, intre un pesimism cinic si o forma de speranta ce nu se lasa ingenunchiata de nimic… Un teatru al absurdului nascut dintr-o serie contradictii ireconciliabile, intre teama declarata fata de marele mecanism al istoriei si increderea in sansa individului de a se salva, fie si ramas singur, „ultimul om”, cum o spune Beranger… Teama e alimentata de experientele reale traite de Ionesco intr-o Romanie pe care o va parasi pentru totdeauna. Increderea se naste din convingerea lui ca, dincolo de seductia ideologiilor si de toate formele de standardizare, omul se poate mantui numai prin libertate.

Aceasta conferinta va oferi o imagine istorica si o analiza critica a piesei lui Ionesco, din perspectiva dubla a contextului care l-a motivat, dar si a celui in care piesa este receptata astazi, intr-o lume amenintata, din nou, de ispita extremismelor de tot felul. Si va demonstra ca mesajul Rinocerilor nu poate fi redus la expansiunea raului, ci inteles in lumina acelor ganduri de final ale unui erou insingurat, dar nu si infrant.

Octavian Saiu

Octavian Saiu este profesor, cercetător şi critic de teatru. Are un doctorat în studii teatrale şi unul în literatură comparată. Predă la universităţi din România, Noua Zeelandă şi Japonia şi a fost, în 2008 şi 2011-2012, Visiting Fellow la University of London. De-a lungul timpului, a participat la conferinţe academice şi festivaluri de teatru în Europa, Asia, America, Australia şi Noua Zeelandă. A prezentat emisiuni culturale de televiziune, a publicat în reviste naţionale şi internaţionale, şi a colaborat la prima Enciclopedie a receptării lui Samuel Beckett, tipărită la Londra. Din 2004 este Moderatorul Conferinţelor Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Este Vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) – Secţia Română şi Director al Centrului de Studii „Eugène Ionesco – Samuel Beckett”. A publicat volumele În căutarea spaţiului pierdut (Nemira, 2008) / In Search of Lost Space (UNATC Press, 2010), Beckett. Pur şi simplu (Paideia, 2009), Fedra, de la Euripide la Racine, de la Seneca la Sarah Kane (Paralela 45, 2010), Ionescu/Ionesco: un veac de ambiguitate (Paideia, 2011) şi Posteritatea absurdului (Paideia, 2012). A primit Premiul Criticii pentru Carte de Teatru în 2010 şi Premiul UNITER pentru Critică de Teatru în 2013.