ADIO apostile, traduceri și legalizări de documente în țările UE.

Pubblicată în Monitorul Oficial al Uniunii Europene,  L. 200/1 din 26 iulie 2016, a intrat în vigoare începând cu 16 februarie 2019. Este vorba despre Regolamentul (UE) 2016/1191 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iulie 2016, care promovează libera circulație a cetățenilor simplificând cerințele pentru prezentarea anumitor documente publice în cadrul Uniunii Europene și care modifică regulamentul (UE) nr. 1024/2012.

 

     Noi măsuri ale regulamentului:

1. desființează necesitatea legalizării documentelor publice: certificate, extrase, copii integrale de acte de stat civil, nulla osta pentru căsătorii și certificatele de capacitate maritală, cu scopul de a reduce birocrația și costurile pentru cetățenii care se prezintă în fața autorităților unei țări eurpene cu un document emis de o altă țară europeană;
2. desființează obligativitatea apostilelor și simplifică formalitățile în ceea ce privește traducerile și fotocopiile autentificate;
3. introduce modulele standard multilimbi pentru a depăși barierele lingvistice și a ușura circulația documentelor publice între statele Uniunii în ceea ce privește: nașterea, existența în viață, decesul, căsătoria, uniunea înregistrată, domiciliul și/sau rezidența, lipsa antecedentelor penale.

      Regulamentul 2016/1191 se aplică documentelor publice eliberate de către autoritățile unui stat mebru UE, în baza propriei legislații naționale, care trebuie să fie prezentate autorităților unui alt stat membru și al cărui obiectiv principal este certificarea  unuia sau mai multor fapte: nașterea, decesul, numele, căsătoria, inclusă capacitatea de a realiza căsătoria și statul civil, divorțul, separarea personală sau anularea căsătoriei, uniune aînregistrată, desfacerea uniunii înregistrarte, filiația, adopția, domciliul și /sau rezidența, citadinanța, lipsa antecedentelor penale, dreptul de vot și de a candida la alegerile locale și la alegerile în Parlamentul European.

      Prin „documente publice„, potrivit articolului 3 din regulament, se înțelege:

1. documentele eliberate de o autoritate sau de un funcționar al unui stat apartenent uneia dintre jurisdicțiile unui stat membru UE, inclusiv cele emise de către un procuror, grefier sau ofițer judiciar;
2. documentele administrative;
3. actele notariale;
4. declarațiile oficiale  cu adnotări de înregistrare, vize de dată certă și autentificări de semnături;
5. documente redate de către agenții diplomatici sau consulari ai unui stat membru UE care acționează în exercițiul funcțiiunii lor pe teritoriul oricărui stat, acolo unde aceste documente trebuie să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat membru sau agenților diplomatici sau consulari ai unui stat membru care acționează pe teritoriul uneiterțe țări.

      Noua măsură produce efecte începând cu 16 februarie 2019:

      – documentele publice ale unui stat mebru al Uniunii Europene va trebui să fie acceptate ca autentice într-un stat membru fără necesitatea unei legalizări;

      – în sectoarele unde se aplică acest regulament, când un cetățean prezintă autorităților unei țări UE un document public emis de către autoritățile unei alte țări UE, autoritățile care îl primesc  NU POT SĂ PRETINDĂ CA DOCUMENTUL SĂ AIBĂ TIMBRUL APOSTIL;

      – se eliminiă obligativitatea de a furniza, ÎN TOATE CAZURILE, o copie autentificată și o traducere a documentelor publice, putând fi folosit un modul standard multi-limbi de prezentat ca auxiliar al traducerii, atașat documentului public pentru a evita obligativitatea traducerii.

      Țările UE pot cere prezentarea unui document public original sau a unei copii autentice, dar nu ambele împreună.

      Țara UE în care este prezentat documentul public nu poate pretinde traducerea dacă documentul este într-una din limbile oficiale acceptată de țara UE.

      Pentru mai multe informații și regulament: clik-ați aici.