Adrian Melicovici, scriitorul român din Italia care a primit DISTINCȚIILE REVISTEI „ITACA” la Dublin

Adrian Melicovici merge pe urmele pașilor lui Badea Cârțan, țăranul și eroul român care a venit pe jos din România la Roma, în inima Italiei, pentru a-l întâlni și a-i vorbi papei.

Sunt mulți români în Italia care fac lucruri frumoase, dezvoltă activități demne, însă unul mi-a atras la un moment dat atenția în mod special. „Pribeag pe drumul viselor”

Erante sul cammino dei sogni -(traducerea în italiană) era prima lui carte care mi-a căzut sub ochi și am dorit s-o cumpăr.

Era cartea scrisă de un om care și-a povestit propria nebunie pusă în practică în 2012, propria aventură și nu una oarecare, ci aceea de a merge pe urmele pașilor lui Badea Cârțan, țăranul și eroul român care a venit pe jos din România la Roma, în inima Italiei, pentru a-l întâlni și a-i vorbi papei de atunci.

În zilele noastre în care poți pleca din România pe calea aerului și poți ajunge în Roma în doar 2 ore, el, Adrian Melicovici a ales 2 luni de mers pe jos de dragul repetării istoriei, pentru a-i aduce și mai multă onoare lui Badea Cârțan al nostru și pentru a ancora steagul celor trei culori românești în inima Romei, la Columna lui Traian, după ce același steag a parcurs odată cu el cei peste 2000 de km și i-a ținut, parcă, de cald sau l-a acoperit de ploaie și de vânt.

Un nebun curajos și dornic de a face lucruri și gesturi unice.

Citindu-i cartea l-am numit nebun, un nebun curajos și dornic de a face lucruri și gesturi unice, un nebun care scrie frumos și care știe și poate să construiască ceea ce alții doar visează. Visează și el dar visele lui se transformă, cu multă muncă și dedicație, în realitate. Mulți ar întreba de ce această peripeție de a merge peste 2000 de km pe jos, sub vânt, ploaie sau soare, de ce toată această nebunie, care i-ar fi fost rostul? Fără să întreb și să cer răspunsul, mi-am răspuns singură: pentru că a vrut, de aceea a putut și pentru că un altul înaintea lui nu a avut curajul să facă asta. De atunci am început să îi urmăresc activitatea și nu mică mi-a fost mirarea să văd că este acel om care nu obosește niciodată.

Începând cu 2009, când a scos din editură prima lui carte, ECOURI DIN SODOMA ȘI GOMORA, avea deja multă experiență în jurnalism, deci demonstrase că pixul lui este de calitate. 2010 a fost anul în care a ieșit de sub tipar NOAPTEA DESTINELOR, 2011 volumul de versuri COLȚ DE CER, 2012 NOAPTEA SPERANȚELOR, 2013 PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR, 2015 SECRETUL URIAȘULUI 160 ( a primit DISTINCȚIILE REVISTEI ITACA la Dublin, Irlanda), iar în 2017 ultima carte LANȚURI care este ecoul unei povești reale a unui deținut român condamnat la moarte în 1979 pentru triplă crimă. Lansarea și prezentarea acestei cărți au fost făcute chiar în penitenciarul Măgureni unde deținutul a fost închis.

Un altul în locul lui Adrian Melicovici probabil s-ar fi oprit dar nu și el. Setea și foamea de cuvintele scrise, de a avea o activitate jurnalistică și literară l-au condus către colaborarea cu revista italiană MARCA APERTA iar aici nu a facut altceva decât să promoveze România, valorile și frumosul ei. În plus, bilunar, iese de sub coordonarea lui revista digitală ROMANIA TA DIASPORA, o revistă în care scrie frumos despre țară și românii de pretutindeni și conduce și un blog: PRESA DIASPOREI.

Lui Adrian Melicovici nu-i este străină nici idea de beneficiență: este unul din autorii participanți la o campanie de descurajare a abandonului școlar în rândurile copiilor din Romania, în special în mediul rural. În campania CARTEA – O UȘĂ DESCHISĂ CĂTRE VIITOR autori români din diaspora și din tară și-au donat cărțile care odată vândute banii vor merge către copiii săraci din școlile românești sub formă de rechizite și strictul necesar unui copil pentru a putea merge la scoală. Aceasta nu a fost singura campanie umanitară la care Adrian Melicovici a fost participant, ci a mai participat tot cu cprțile lui (nu puține la număr) și în campania lui Daniel, tânărul din Focșani bolnav în stadiu foarte avansat de osteosarcom de înalt grad cu metastaze la plamâni. Făcând o analiză a activității literare și jurnalistice a lui A. Melicovici singurul gând care îmi persistă în minte este acela că România trebuie să fie mândră de el și să îi poarte tot respectul pentru că este unul din copiii ei care, prin cărțile lui, i-a adus un omagiu salutat de toată Italia și de întreaga Europă.