Află cât ești de prost

 

Apropò de „lumea are nevoie de oameni fericiți” …

Rețete pentru a avea succes în viață sunt deja destule. Sunt ani, oricum, de când tot auzim de toate și pentru toți. De la controlul propriilor noastre emoții până la controlul propriului corp și al propriului limbaj, jurnaliști și experți în imagine și comunicare ne-au invadat cu tot felul de principii și reguli.

 Dar niciunul nu s-a lăsat în… ”vârtejul” prostiei.

 Oricum, e lucru știut: când cineva îți spune „nu fă pe prostul”, ceea ce vrea să zică într-adevăr e „nu e o glumă, nu face”.

Am găsit o dată, cred că acum 8 ani, o colecție de modă intitulată „Be stupid”, în românește s-ar traduce „Fii prost”. Ce am înțeles eu din această colecție e că a găsi strada către succesul vieții pare a fi ușor: prin a înceta a lua totul în serios.

Se zice că inteligentul are și creier, dar prostul e cel care are… tupeu (eu zic așa, voi găsiți alt termen).

Însă această filozofie de viață nu se limitează sau nu se sfârșește doar la „epater les bourgeois”, ci are și alte reguli de respectat.

Provocare, anticonformism? Nu sunt sigură. Pentru că ideea de “ușurință” astăzi nu e o noutate. Mai ales în momente de criză.  Să insiști pe neatenție pare a fi un mod de a îndulci o pastilă doar pentru a o înghiți repede.

Mai mult, situația economică și socială e grea și deci se invită persoanele de a nu da  multă atenție dificultăților,  greutăților curente și de a merge înainte pe strada lor. Proști și fericiți.

 Mesajul de astăzi, tind să cred e foarte clar: este mai ușor și chiar bine plătit, cel care se adaptează, cel care merge în sensul curentului., să-i zic așa, fără a pune prea multe întrebări.

Dar dacă prostia e învingătoare, se poate avea încă ”luxul” de a te implica ca lucrurile să se schimbe?

Odă prostiei netratate nu este în același timp, odă conformismului?

Einstein zicea: „doar două lucruri sunt infinite , universul și prostia umană, și nu știu care ar fi primul”.

 Că prostia există, asta nu se poate nega. Exact cum e greu negare faptul că se trăiește mai bine, atunci când te prefaci că nu înțelegi ce se întâmplă.

Dar de aici până la a  face prostia un motto de viață… e o mare diferență.

Am înțeles până la urmă că societatea ne vrea proști sau că prostia pare să fie un fel de modă.

Dar asta depinde de noi. Fiindcă e alegerea noastră, doar a noastră.

                                                                                            Corina F. Vatavu