Alexandru Paraschiv sau „Acolo”, departe de casă

ACOLO – acesta este numele volumului de versuri prezentat astăzi, 10 septembrie, în localitatea Labico (Roma), de Alexandru Paraschiv, vrânceanul care spune prietenilor că poezia este un univers în care el se simte acasă.

Deși ploaia a căzut torențial, aceasta nu a împiedicat ca un eveniment cultural să se desfășoare așa cum fusese programat. Mai mulți români iubitori de artă, de poezie, s-au adunat în localitatea Labico, de la porțile Romei, pentru lansarea volumului de poezii „Acolo” al lui Alerxandru Paraschiv.

În sufletul lui Alexandru Paraschiv poezia este o doamnă în casa ei. Născut și crescut în Rădulești – Vrancea, poezia lui are rădăcinile și acolo, în mediul rural, unde inspirația naște din dragostea pentru pământul de care este legat, din dragostea pentru tot ceea ce înseamnă ACOLO, acasă.

Plecat din România prin anii 2000, stabilit în Italia, Alexandru prestează munci diferite însă poezia, marea lui pasiune, și-o așterne pe hârtie atunci când simte. ”Eu scriu poezie acolo unde-mi vine inspirația; într-o zi am scris-o pe un perete pe care urma să-l varuiesc”, povesteste șugubăț Alexandru. Versurile lui au tematici diverse: sunt versuri triste, comice, dedicate iubirii femeii, părinților, vremurilor demult apuse ale copilăriei sau gliei pe care a lăsat-o când a plecat în Italia dar pe care nu a uitat-o.

Membru marcant al Cenaclului literar de la Roma, este unul din poeșii care scrie versuri clare, limpezi și transmite un mesaj pe care cititorul îl primește ușor și îl deslusește odată ajuns în mintea și sufletul lui.

Ce vrea sa însemne titlul cărții, „Acolo”? Înseamna că acolo, undeva, în lume, oriunde s-ar afla, el este omul care scrie versuri pentru mintea și sufletul oricui le citește, este omul care știe să ajungă la sufletul cititorului și de care avem cu toții nevoie.

Editura Minela scria ca debutul lui Alexandru Paraschiv s-a produs atunci cand a trebuit iar hrana sufletului lui este multitudinea de poezii scrise de el într-un mod autentic. Partea artistică a evenimentului a fost susținută de grupul coral Arpegio& Roua, grup activ de mai bine de doi ani în Italia, format din șase membri cu voci care dau o nota de extraordinară calitate muzicii românesti, poetul Vasile David si cântărețul Nae Leonard. Invitați speciali: Miele Clementina (assesore la cultură) și Emanuele Latagliata(Romit Tv).

Doina Mustățea

foto: Rodica Ciobotaru

Mamei

Eu n-o să cresc în ochii tăi
Voi fi copil chiar și cărunt.
Și primii pași, izvor de căi,
Îi vezi doar pași, nu cine sunt.

Privirea ta îngrijorată,
O umbră de o viață-n umblet,
Mi-a străjuit a vieții poartă
Stingând în suflet orice urlet.

Nu mi te-ai pus covor în cale,
Dar te-am pășit, și te-am pășit,
Ai fost cu mine deal și vale.
Când am greșit, ai ispășit.

Te simt acum, aici, alături
Și chiar și ieri mi te-am simțit.
Îmi invelești în calde pături
Răcitul suflet, rătăcit.

Eu sunt din viața ta o zi
Și-o zi, și-o zi, și-o altă zi.
Vei fi atât cât eu voi fi.
Când nu vei fi, al cui voi fi?