Am văzut ţigani fericiţi

O apariţie bizară, pitorească, plină de culoare la intersecţia dintre Via del Corso şi Via Condotti, cea mai bogată şi mai traficată zonă a Romei. Lângă Gucci şi Versace, lângă Prada şi Armani, o familie de artişti români îşi etalează talentul în faţa trecătorilor. A miilor de trecători veniţi din întreaga lume care le răsplătesc ingeniozitatea cu monede de 1 euro, de 2, cât se poate. Sunt oameni „fără cap” care salută trecătorii în speranţa că ingeniozitatea lor va fi răsplătită.

Cei trei fără cap sunt trei români din Roşiorii de Vede: Florian Bratu, zis „Patronu” cum ne spune mândru, fiul său Iulain Bratu şi socrul lui Iulian, Constantin Dobre şi şi-au încropit o afacere nepoluantă în centrul Capitalei Italiei. Afacere de familie, prosperă, ingenioasă şi adaptată crizei şi legilor ţării gazdă. Pentru că, până în 2011, când legea nu le-a mai permis, oamenii cântau pe la terase, turiştilor, pe metrou … Acum s-au readaptat.

–         Bună ziua. Cum v-a venit această idee?

–         Aceasta este dedicaţie pentru toţi politicienii din lume şi din România în special, care şi-au pierdut capul. Care ne-au lăsat pe drumuri. Au vândut fabricile, uzinele, agricultura … au vândut totul să privatizeze  totul … În ce constă această privatizare nu ştiu. Ne-a pus pe drumuri. Am lăsat casî, familie, mamă, prieteni . Sunt din 2000 pe acest pământ şi mulţumesc poporului italian care este un popor „bravo”. Are o inimă şi-un suflet care nu să există în nici o ţară dă pă tot globul pămantesc. Ei ne dă să mâncăm, ei ne-a dat case-n „afit” , ei ne-a dat mobilă … E nişte oameni. Nu ştiu ce să spune lumea, dar pentru mine e al doilea părinţi: mamă şi tată.

–         În ţară ce făceaţi?

–         Am fost patron. Am  avut „caramangerie” la Craiova, am avut magazine dă carne, am avut la Bucureşti … Am falimentat din cauza parlamentarilor, din cauza legilor care au venit în România, din cauza poliţiei sanitare care ne controla din două în două zile şi vroia bani, vroia şpagă, vroia carne, vrea câte şi mai câte. Datorită lor am intrat în faliment, am lăsat tot şi-am venit aici, cerşetor pe stradă.

–         În 2000-2003 am format un camp în zona Magliana (cei din Roma şi italienii ştie)  în care am adăpostit peste 200 de persoane care dormeau pă sub poduri şi n-aveau unde să doarmă, n-aveau unde să şeadă. Le-am făcut barăci din PFL-u, m-au ajutat italienii … ne aducea de la demolări uşi ferestre, geamuri. Le-am făcut barăci şi i-am adăpostit 3 ani dă zile … până mi-am găsit o căsuţă să stau şi eu cu familia mea. Eu sunt Florin „Patronu” care ăn 2003 a fost numit liderul muziciştilor din Roma.

Sunt cu toată familia. Mi-am adus soţia, copii, nepoţii … i-am dat la şcoală. Muncesc, plătesc 800 de euro „afit” la o casă modestă în Ladispoli, stau pe malul mării.

–         Tocmai de la Ladispoli veniţi aici?

–         Dă la Ladispoli, da. Viu în fiecare zi. Mi-am luat abonament la tren, la autobuz … Dau 60 de euro pă lună şi viu şi-mi fac serviciul dă dimineaşă dă la 9 şi până seara la 6-7. Zi dă zi.

–         Poliţia vă deranjează?

–         Niciodată! Sunt autorizat de poliţia Capitalei, de la Sectorul 1 din centru Roma… N-am treabă cu ei. Ne iubeşte, ne respectă, şi noi îi respectăm, nu ne-a luat nici un ban. Le mulţumim. Grazie poporului italian care are grijă dă noi.

Îi las pe compatrioţii noştri să salute trecătorii în speranţa că aceştia se vor apleca să pună o monedă şi să fericească o familie de artişti.