Arhitectura cenușii (II)

Dimineață am trecut prin piață. Sună cam așa, dar asta a fost. Și m-am reântâlnit cu un vechi prieten, poet, care mi-a dăruit o carte. Iar eu vă dăruiesc câteva din versurile sale.

Virgil Panait este un păoet vrâncean, născut la Bordești în 1956, membru al Uniunii Scriitorilor din România, activ în viața literară de foarte mult timp. Iar misiunea sa, așa cum spune în volumul „Arhitectura cenușii” apărut în 2011 la Editura Ateneul Scriitorilor, este „s-o întoarcă pe dos ca pe o haină metafizică”.

 

 

 

 

 

Arhitectura Cenușii (II)

 

S-a inventat pe lume banca de cuvinte

s-a inventat destinul ce ne ține partea

s-a inventat da îngerul care și minte

numai poeții de la un timp reinventează moartea

 

s-a inventat sărutul electronic și suntem duri

ne termopanizăm cum poate fiecare

am devenit clonați trucați obscuri

căci nici durerea ea nu ne mai doare…

 

***

Să ai curajul

și puterea de a-l convinge pe

Dumnezeu să înțeleagă că

adevăratul Dumnezeu nu este el

ci moartea –

 

singurul lucru serios poetic

ș inteligent de pe lumea asta

care mai contează

 

ăn rest totul e tăcere

 

în rest totul e plăcere…