~Azi mi-e foame~

Lui Vlad Mădălin Crăciun, un tânăr poet emigrat în Italia, i s-a făcut „foame”. Să vedem de ce.

 

 

 

 

 

 

Azi mi-e foame

 

Azi mi-e foame de iubire,

Îmi e foame de amor,

Azi mi-e foame de-o privire

Şi de-un paşnic tricolor.

 

Azi mi-e foame de tristețe

Sunt flămând după trăiri,

Azi mi-e foame de povețe

Şi de mii de amintiri.

 

Azi mi-e foame de căldură,

Îmi e foame de condor,

Azi mi-e foame de pictură

Şi de scumpul meu popor.

 

Azi mi-e foame de o slovă

Sunt flămând de poezie,

Azi mi-e foame de o strofă,

Şlefuită pe-o hârtie.

 

Azi mi-e foame de natură,

Îmi e foame de frumos,

Azi mi-e foame de prescură

Și de scumpul meu Hristos!

 

Azi mi-e foame după tine

Sunt flămând de chipul tău,

Azi mi-e foame de iubire

Și de ce-am iubit mereu.