Sub titlul ”Excelențe românești în arta teatrală și cinematografică” , Academia Română din Roma și Teatrul Evreiesc de Stat din București au inaugurat joi, 16 octombrie, seria de manifestări ”Medalion Maia Morgenstern”.
Numele nu are nevoie de multe prezentări. Așa cum Roma era urbea prin excelență, la fel și Maia este acrița prin excelență. Atât pe scena teatrului cât și pe marile ecrane. Iar aseară, Maia Morgenstern a revenit în orașul de pe Tibru pentru a ne încânta cu talentul și expresivitatea sa, cu arta de a intra în sufletul oamenilor într-un film al cărui realism ne-a catapultat în anii copilăriei sau ai adolescenței, în cei ai comunismului.
În pelicula ”Balanța” pe care cei prezenți în sala de concerte a Academiei au putut să o urmărească, actrița Maia Morgenstern este una dintre noi în România de acum 25 de ani.

Un film pe cât de vechi (1992) pe atât de nou pentru noi toți, cei prezenți. Un film în regia lui Lucian Pintilie care, cu cei doi protagoniști ai săi, Maia Morgenstern și Răzvan Vasilescu dar și cu alte nume sonore ale cinematgografiei noastre (Victor Rebengiuc, Dorel Visan, Razvan Vasilescu, Ion Pavelescu), reușește să ne catapulteze într-o lume parcă uitată, cea anilor comunismului. Demult nu am mai retrăit sentimente atât de ciudate, de ancorate în viața parcă deja uitată.
Acest film este o cascadă de acțiuni tumultoase, de evenimente care se suprapun dar urmează o linie a vieții din ”epoca de aur”, presărată ici-colo cu momente și trăiri ale revoltelor asupra vieții și politicii, rebeliuni mai mici și mai mari, grotesc și umor subtil sau vulcanic. E viața pe care mulți dintre noi am trăit-o, absurdul kafkian sau imobilismul cehovian, paradoxul, sărăcia și mizeria orașului comunist în care autoritățile își arată mușchii printr-o armatată periculos de iresponsabilă dar caricatural de ridicolă. Este viața din spitalele conduse după regulile haosului și a umbrei puterii comuniste, viața brațului legii reprezentată de procurorul șantajabil sau polițistul care aplică legea după ureche, plat, indiferent de caz sau situație.

Un film în care legăturile umane se pot duce și dincolo de moarte printr-un diariu lăsat de defunct sau prin cenușa tatălui mort transportată în borcanul de ness. Viața în comunism cu micile bucurii capitaliste date de o revistă Paris Mach sau aparatul Polaroid, este redată de Nela, o tânără cu studii la Paris nevoită să lupte cu un sistem anacronic, închistat,plin de haos dar controlat de sus prin organe care trăiesc printre noi muritorii.
Un film care a captivat o sală de oameni cu povestea lui și interpreții săi de excepție, nicăieri mai potrivit decât aici, în inimile celor care au plecat departe de comunism și umbra lui dar care au rămas cu sufletul aproape de artă, de reprezentatanta ei excelentă, Maia Morgenstern.
Evenimentele se vor succeda astăzi, orel 18,30, cu participarea actriței Maia MORGENSTERN e a balerinului Valentin ROSCA. Citiți mai multe detalii despre program aici: http://www.emigrantul.eu/it/maia-morgenstern-la-roma/
foto si text: Cristi Merchea