Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
Bilet spre nicăieri
Castani și plopi înalți ce străjuiesc o gară,
Ascund pereții roșii din cărămizi greoaie
De umezeli pătrunse sub ropote de ploaie,
Graffitti pretutindeni – imagine bizară,
O sală de-așteptare ticsită de bagaje,
O lume-nghesuită așteaptă la ghișeu,
Stereotipuri scoase dintr-un recent clișeu,
E-un serial de viață cu multe personaje.
Sunt chipuri obosite, plecate-ngândurate,
Cu minți stoarse de gândul, atât de greu, de ducă,
Spre-o lume neștiută, o palidă nălucă
Lăsând în urmă vieți prea mult îndurerate.
Ei toți privesc panoul – diverse destinații,
Aleg una din ele, dorindu-se plecați
Și urcă în vagoane cu alți dezorientați,
În trenul speranței, trecând prin multe stații.
Ajuns în gara mare a unei țări străine,
Coboară – simte peronul de-un rece-ngrozitor,
Ochii spre cer ridică, spre-un înger păzitor,
Sperând noroc să aibă și să îi fie bine.
Iar primul gest e-un telefon acasă,
Spunând cu voce joasă că a ajuns cu bine,
Înăbușind un plânset, înstrăinat se-abține
La strigăt de tristețe, ce pieptul îi apasă.
Îmi amintesc de unde eu am plecat mai ieri,
Cu planuri și cu vise ascunse într-o geantă,
Lăsând în urmă țara. Iată, sunt emigrantă!
Aflu că-El-Dorado nu este nicăieri.
(Din vol. „Drama dezrădăcinării”)
