Bricul Mircea a adus o parte de „acasă” românilor din Italia

Anunțată de ceva vreme, vizita bricului Mircea la Civitavecchia a fost o adevărată sărbătoare pentru români sâmbătă, 11 iulie, în portul italian. Peste 300 de vizitatori, români, italieni dar și din alte țări au urcat la bordul navei pentru a atinge o legendă vie a navigației românești.

Căldura caniculară nu a  împiedicat sâmbătă, 11 iulie, pe cei peste 300 de vizitatori români, dar și italieni, să meargă în portul Civitavecchia și să urce pe nava școală „Mircea cel Bătrân” venită din România.

Bricul, cunoscut ca nava amiral a Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” din Constnța,  efectuază marșul anual de 40 de zile în Mediterana,  în cadrul căruia tinerii studenți și elevi se pregătesc pentru frumoasa meserie de marinar. Călătoria a durat 9 zile din portul Constanța, efectuată cu o viteză de 7-8 noduri pe oră, prin strâmtoarea Messina, fără pauză, ajungând vineri în portul Civitavecchia din Italia. Itinerarul de marș cuprinde escale în patru porturi: Civitavecchia (Italia), Barcelona (Spania), Marsilia (Franța), Bar (Muntenegru), pe parcursul acestuia efectuânduse cursuri de navigație cu sau fără vele, măsurători, pregătire teoretică și practică.

Încă de la primele ore ale dimineții, pe poarta portului turistic Civitavecchia, în rada doi, acolo unde numai navele de o anumită clasă au reușit să intre (asta și mulțumită sprijinului direct acordat de comandantul Companiei Portuare, Enrico Luciani, navei noastre) au început să sosească zeci de români. Nava se odihnește liniștită, cu velel strânse și siluetele catargelor care se ridică timid pe lângă imensitatea unei nave de croazieră ancorată în apropiere. Acordurile unor melodii populare străbat aerul până spre fortul medieval construit după planurile arhitectului Michelangelo. Grupuri-grupuri, sosiți cu trenul sau mașinile din zone mai apropiate sau mai începărtate, românii au vrut să fie aici pentru această rară ocazie de orgoliu național. Comandorul Ioan Gabriel Moise, comandantul navei, și comandorul Dan Ciontoiu, comandantul de marș, au pus la dispoziție studenții Academiei Navale din Constanța „Mircea cel Bătrân” și pe elevii școlii prezenți la bord pentru a da informații și a delecta curioșii cu tot ce se poate ști despre navă.

Programul de vizitare a avut două etape, 10-12 și 15-17. La ora 15, deși canicula e în toi, copii și tineri continuă să sosească. Pe puntea vasului e un du-te-vino cu zeci de români, cu copii sau fără, animați de dorința de a vedea de aproape, de a simți, măcar o dată în viață, această bijuteriei a marinei noastre. Români din Roma, Civitavecchia sau chiar Bologna și  Trieste, au venit pentru această ocazie rară su sufletul la gură. Se cumpără amintiri cu nava, se ascultă poveștile sau explicațiile studenților, se intră în bucătărie, se întreabă și se trăiește această navă. Da, cred că cel mai bun termen este acesta: se trăiește. Pentru că bricul Mircea nu este o navă de oțel rece, un obiect. Bricul Mircea este trupul unei entități care a fascinat mii și mii de tineri de-a lungul generațiilor, a înflăcărat spiritele celor care am văzut „Toate pânzele sus” la televizor, a dat speranțe celor care s-au pregătit și a transmis lor dragostea pentru mare. Este nava care îți dă acel sentiment de libertate, de călătorie, de speranță spre întinderi nesfârșite și lumi necunoscute dar te leagă de acest simbol românesc, de acest model de legătură între om și obiect.

Doi tineri studenți în anul al II-lea care ne-au acompaniat și ne-au descris nava într-un frumos voiaj de informare pe punte.

Studenții Valentin Terente din Chilia Veche, (Tulcea) și  Alexandra Ghinghileschi din Suceava au început să ne introducă într-o lume cu totul nouă, muritorilor de rând de pe uscat: vela mare, gabierul, zburătorul și rândunica (ultima velă), viteze măsurate în noduri, pupă, provă, babord, tribord, vele pătrate, arboradă, capestanul, sarturile, gabia sunt doar câteva din multitudinea denumirilor marinărești cu care cei doi elevi se delectează în explicații entuziaști, dar profesional.

o mână pentru tine, o mână pentru navă

O meserie „în alb”, frumaosă la prima vedere, dar plină de greutăți și privațiuni, de sudoare și efort psihic pe care toți cei 80 de elevi ai Școlii de Maiștri și studenți ai Academiei Navale prezenți la bordul navei se pregătesc să o înfrunte.

– După ce veți termina, vor fi vapoare pentru dumneavoastră?

– Da, fiecare student care va termina va avea un loc de muncă pe una dintre nave, în funcție de cât a învățat, de medii și de practica însușită.

– Cu o astfel de pregătire aveți posibilitatea de a lucra și afară?

– Da, dar în anumite circumstanțe. Va trebui să lucrăm aici dar ne și place marina română.

Viața pe navă nu e una foarte ușoară. Deșteptarea la ora „șase zero-zero” cum spune Valentin, înviorarea, urcarea pe arboradă până la gabie cu centurile de siguranță, mersul pe sarturi, mereu cu deviza „o mână pentru tine, o mână pentru navă” în minte, școală, pregătire fizică, practică, cunoasterea instrumentelor de bord, curățenia navei (bricuirea) … Program care crează disciplină și oameni pregătiți. Pentru că fără disciplină și pregătire temeinică, marea nu poate fi înfruntată.

      Urcarea pe această navă, pentru mine, a fost o experiență de viață și o reîntoarcere în timp. Prin ochii minții mi-am închipuit pe tatăl meu, marinar în termen, care în anii 62-65 efectuase pregătirea pe acest bric cunoscut în toată țara (pe atunci perioada de instrucție era de 3 ani). Poveștile lui mi-au revenit în minte și suflet, la fel cu tatuajul de pe umăr pe care și-l făcuse și care reprezenta nimic altceva decât acest velier-școală, care,așa cum spunea unul dintre comandanți,  „e adevărat, cucerește sufletele marinarilor”.

Nava este o carte de istorie, păstrând lucruri din diferite timpuri ale ei, de la paftalele cu vechea stemă a României din perioada comunistă la registrul schelelor, pentru a nu mai vorbi de mobilierul și instrumentele mult mai vechi. Totul este oglindă, puntea „bricuită” dumnezeiește, echipamentul elevilor și personalului navei impecabil (80 elevi și 80 angajați), cabinele și dușumelele de sub punte fără termeni de comparație (mulți dintre români nu au nici mobila în casă precum dușumelele de sub puntea navei care lucesc de curățenie efectiv).

Seara, nava este vizitată și de o delegație a Ambasadei României la Roma, șeful misiunii diplomatice, ES Dana Manuela Constantinescu, primind onorul gărzii și al comandantului Moise. Reprezentanți militari ai misiunilor diplomatice din Bulgaria, Polonia, Serbia, Italia, ai primăriei din Civitavecchia și autorității portuare, preotul comunității din orașul-port, ai Biroului de Turism al României la Roma, au fost prezenți la recepția organizată cu această ocazie pe navă.

O atmosferă aparte a unit sufletele celor prezenți de cel al navei, al portului și al mării, încheiată cu ceremonia coborârii drapelului în acordurile imnului național.  Odată coborât drapelul, parcă ceva s-a rupt. Trebuie să lăsăm nava și pe acești oameni minunați pe care i-am cunoscut și care întreaga zi au stat la dispoziția sutelor de vizitatori, au creat atmosferă și au fost trup și suflet dedicați navei și oaspeților. Ceva se rupe în sufletele celor care trebuie să plece dar ceva mai puternic rămâne: spiritul bricului Mircea.  Pentru că bricul Mircea a adus o parte de „acasă” românilor din Italia, o bucată de istorie și de orgiliu național care se plimbă pe apele oceanelor.

Cristi Merchea