Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
Mărtuirii despre evenimentele din noiembrie, trăite de românii din diaspora, în noua carte a lui Grigore Cartianu și Laurențiu Ciocăzanu, „Miracolul din noiemmbrie”, prezentată la Toronto, New York și alte orașe americane
Grigore Cartianu și Laurențiu Ciocăzanu au venit pe piața literară cu o nouă lucrare document: „Miracolul din noiemmbrie”. Cartea amintește momentele cruciale de la ultimele alegeri prezidențiale și prezintă multe mărturii ale românilor din Diaspora care au trecut prin infernul electoral pus la cale de guvernul României, relatează voceadiasporei.ro
Volumul a plecat peste Ocean pe 7 mai și a provocat vii dezbateri la întâlnirile autorilor cu publicul din New York și din Montreal. Majoritatea celor prezenți la conferințele din capitala financiară a proviciei Quebec au reamintit de calvarul pe care au fost nevoiți să îl îndure alegătorii din străinătate și au cerut capul celor responsabili direct de blocada impusă românilor care au dorit un simplu lucru, garantat de altfel de Constituție: să voteze.
Unul din pasajele cărții este o mărturie a unui român stabilit la Roma de mai mulți ani, Mihai Muntean, un „gladiator” anti PSD, care a ținut să-și arate opoziția chiar în zilele alegerilor. Vă redăm mai jos o parte din aceasta:
Redăm în continuare un pasaj din mărturia sa prezentă integral în cartea aflată în curs de apariție:
“Eu am ştiut deja că în ambele tururi a fost vorba de un vot antisistem, anti Ponta&comp, cu tot ceea ce reprezintă ei. Dacă în primul tur, la ora 07.45, când am ajuns eu la Academia di Romania, la Roma, am votat al 6-lea, cred, în al doilea tur, la aceeași oră, erau deja aprox 1.000 de persoane, distribuite în două cozi la cele două secții de vot din Academie. La primul tur, am votat, am ieșit și am revenit la Academie pe la ora 11.00, când erau deja în jur de 1.000 de personae la rând.Îmi pregătisem între timp două bannere cu mesaje mobilizatoare, pe care le-am lipit pe flancul mașinii și pe lunetă. Cu mașina astfel… ornamentată, am urcat în scuarul din fața Academiei, străpungând coada, sub privirile apreciative ale oamenilor care fotografiau.
Gestul meu i-a scos din minți pe doi paznici, nu știu exact ce atribuții profesionale au, dar atunci se ocupau cu…supravegherea; aceştia s-au apropiat de mașină şi m-au amenințat că vor chema poliția, fiindcă, vezi-Doamne, nu aveam voie să fac propagandă electorală în ziua votului, la mai puțin de 500 de metri de secția de vot. Însă dincolo de gardul instituției e teritoriu italian, în care ei nu au jurisdicție; le- am spus asta şi i-a infuriat și mai tare. La a doua trecere a mea prin zonă, la pas de astă-dată, unul dintre acei doi angajaţi și-a permis să-mi bată cu pumnul în capotă, repetând cu ură în glas și cu priviri furioase că mă vor da pe mâna poliției, ceea ce au și făcut.”
“Le-am spus carabinierilor ce riscă dacă iese preşedinte omul GIO”
„Ca să nu mă cert cu ei și să nu amplific scandalul acolo, am decis să plec. Îmi atinsesem scopul, oamenii văzuseră și apreciaseră mesajul, așa că am coborât în stradă, la distanță de Academie, dar într-un loc sufficient de vizibil pentru toți românii care veneau la vot.
După cinci minute însă, m-a flancat o mașină de poliție, care m-a tras pe dreapta și mi-a cerut actele. Legal nu aveau ce să-mi facă, nu încălcasem nicio lege, dar erau obligați să intervină, fiindcă fuseseră sesizați. Polițiștii, de altfel foarte amabili, m-au rugat să înțeleg situația delicată și totul s-a terminat cu saluturi cordiale și surâsuri, în momentul în care le-am explicat atitudinea mea. Le-am spus că acum avem în Italia aproximativ 1.200.000 de rezidenți români și mulți alții neprinși în bazele oficiale de date; acest număr s-ar putea dubla dacă iese președinte reprezentantul GIO (Grupul Infracţional Organizat-n.a).
Au căzut pe gânduri şi, cum spuneam, ne-am despărţit civilizat. Cerberii de la Academie şi-au <<furat-o>> crezând că voi fi arestat, dar gestul lor este relevant pentru mentalitatea totalitară și justițiar abuzivă de care nu se pot desprinde oamenii acestor instituții diplomatice nici la 25 de ani de la <<loviluție>>. Pe mine nu mă deranjează un funcționar care-și face datoria, ci excesul de zel, abuzul și ura cu care abordează oamenii în astfel de situații.”
Coperta este realizată cu fotografii ale cozilor de la Academia Română din Roma și Consulatul României la Roma realizate de publicația „Emigrantul”.
