Câte mirosuri are cuvântul ,,acasă”!?

     

Dorul, acest cuvânt românesc inegalabil, devine mai semnificativ, mai prețios, atunci când cel care-l rostește sau trăiește e departe de casă de mult timp. Délia Buculei , ni-l transpune în cuvinte cu parfum de ,,acasă”.

 

 

 

 

Délia Buculei _____________

 

Sunt ani buni de când am plecat de acasă. Trăiesc într-o țară capitalistă dezvoltată, dacă e sa folosesc termeni de economie politică. Am de toate: casă, loc de muncă, soț bun, cățel, cont în bancă, prieteni, o viață normală. Va veți spune voi, în gând: ” Păi, tanti, dacă le ai pe toate, ce te plângi?”

Da, am de toate, dar nu sunt acasă… Și când dorul îmi chinuie sufletul amarnic, mă duc unde? In cămară? Da, da, ați citit bine: în cămară … Și o regăsesc pe mama acolo, în borcanul de viță-de-vie la saramură, cu prune verzi și mărar, în borcanul de zacuscă cu miros de gogoșari copți pe plită, în dulceața de vișine dolofane, în sucul de roșii, în săculețul de cimbru uscat… Da, simt miros de mama. E și tata pe acolo: țuica de prune și slanina subțire afumată.

       

Dorul de acasă începe primavara și se sfârșeste iarna. În fiecare anotimp, dorul de mirosul de acasă e prezent: toporașii primăverii, iarba proaspăt cosită a verii, mirosul focului de vatră de la bunica, toamna, iar la căderea serii, iarna, cozonacul auriu al Craciunului, impletit cu nuca multă și rom… Ehei, câte mirosuri are cuvantul „acasă”! Când vin în concediu, la mama, mirosul de acasă e pe masă: mămăliga înfuriată cu brânză și smântână, sărmăluțele cu miros de cimbru, borșul de fasole cu leuștean, prăjitura cu vișine…

Și când se termină concediul? Are mama grijă să umple portbagajul mașinii cu de toate de acasă! Și mă agăț de mirosurile astea, punte de legatură între acasă la mama și acasă la mine, departe… Și încă un secret: mirosul de acasă e și la fereastra mea, într- o glastră: leușteanul verde, plantat de mine cu grijă... Ăsta da miros de acasă!

        Dar voi, ce miros de acasă aveți aproape de suflet?