CE DOR MI-A FOST!

Născută în satul Tănăsari, comuna Vintileasca, județul Vrancea, Lenuța trăiește și muncește în Italia de 7 ani dar scrie versuri de mică. O pasiune pe care și-a luat-o departe de casă și care-i alină doruri sau deschide sufletul. 

 

 

 

Lenuța Grama 

 

 

CE DOR MI-A FOST!

 

Cărarea mea, cărarea mea,

Ce dor mi-a fost mie de ea.

Cât mi-am dorit, pierdută cale,

Să mai pășesc pietrele tale,

Să mai strivesc pentr-o secundă

Iarba cea moale și plăpândă,

Care-a crescut printre coline

Și mi te-a pustiit pe tine!

 

Te-au năpădit și mărăcini,

Eu nu mă tem de ai lor spini.

Dar nu te pot nicicum salva,

Rămâi mereu în urma mea,

Eu sunt împinsă pe-altă cale,

Când te privesc m-apucă o jale

Căci ești atât de pustiită

Pe cât sunt eu de rătăcită.

 

Pe prundul tău îmi purtam pasul

În anii din copilărie

Și, chiuind, trimiteam glasuĺ

Departe, până-n veșnicie.

Ecoul răsuna departe,

Copil fiind mă bucuram,

Apoi, încet, cu blînde şoapte,

Cărarea mea, te mângâiam.

 

Peste pâràu, pe deal, pe coaste,

Tu către şcoală mă însoțeai.

Unde sunt timpurile noastre?

Mai știi, cărare, cum erai?

De ce m-asculți atât de tristă

Și iarba ți se n-clină lin?

Cărarea mea nu mai existà!

Oare m-am rătăcit puțin?

 

De același autor:

Basarabia – partea din mine care plânge