Ce mai înseamnă România pentru noi?

A fi român este o stare de spirit, nu doar apartenența la un popor.

Există, oare, un paradis pierdut pentru noi, cei care am plecat din țară? Ce mai înseamnă România pentru noi? De ceva timp tot încerc sa îmi răspund, dar pare din ce în ce mai greu.

A fi român este o stare de spirit, nu doar apartenența la un popor, nu doar identitate națională. Deși locuiesc la Roma de aproape patru ani, recunosc imediat românii pe stradă, ori în metrouri.

Sunt oameni calzi, binevoitori, curajoși… însă majoritatea are ceva aparte, un zâmbet melancolic, o privire tristă, ațintită undeva în gol… Toți sunt îngândurați, pe fața lor se citește un singur cuvânt: Dor. Dor de ce? Sau de cine? Nu știu dacă ne lipsesc atât de mult rudele, prietenii, locul natal, cât ne lipsește atmosfera mitica de acasă.

Copiii, părinții, cunoscuții,  avem șansa de a-i întâlni aici, sau în țară. Însă atmosfera aceea de poveste, tradițiile autohtone, mirosul proaspăt de cozonaci, îmbinat cu cel al florilor de câmp… casele pregătite de sărbători după un vechi și strașnic ritual păstrat cu sfințenie, fac din noi un popor unic. Fiecare națiune are propriile cutume, însă ale noastre par desprinse dintr-un basm.

Indiferent de timpul petrecut în Diaspora, niciun român nu a uitat și nici nu a renunțat la acestea… e modul nostru de a trăi, face parte din ființa noastră. De aceea trăim perpetuu cu nostalgia paradisului pierdut. Unii dintre noi îl regăsim sporadic, alții, mai nefericiți, … niciodată. Cei mai norocoși luptă cu îndârjire pentru a recupera acest paradis pierdut.

Dar va mai fi vreodată la fel?!

Valentina Popa