[adning id="34187"]
[adning id="33913"]

Chiara: „Sunt fericită alături de un român”

Pentru majoritatea bărbaților, femeia ideală este o femeie frumoasă, cultă, cu scopuri în viață, cu încredere în sine și ușor supusă.

Pentru Dorin, soțul meu, eu sunt femeia ideală. Voi spuneți că bărbații români sunt violenți și băutori, eu spun că soțul meu e muncitor, respectuos, bine educat, foarte amuzant, și e român.

Îl admir mult pentru că, din păcate, este adevărat că astăzi există foarte puțini italieni care reușesc să lase casa părintească și să-și construiască propria lor viață și propria lor familie înaintea vârstei de 30 de ani, așa cum a făcut soțul meu și mulți alți români pe care îi cunoaștem.

În 2010, când ne-am căsătorit, eu aveam 33 de ani, iar el 28. Încă locuiam cu părinții. Dar acest lucru se datora atunci, în principal, situației de criză prin care trecea Italia. Îmi lipseau independența și scopurile în viață. Nu reușeam de una singură să plătesc chirie și toate celelalte cheltuieli și nu mă gândeam să-mi clădesc o familie. Mama gătea, călca, spăla, făcea curățenie, iar eu lucram.

Noi, italienii, avem un atașament aproape morbid față de familie. Nu că românii nu și-ar iubi familiile, căci din dragoste față de ele pleacă departe de cei dragi, departe de casele lor (știu că în România aproape toți au case), ceea ce implică o serie de eforturi, inclusiv adaptarea la cultura țării gazdă. Românii știu să se adapteze.

După 8 ani de căsnicie, Dorin, împreună cu mine am cumpărat un apartament, avem doi copii și suntem fericiți. Eu sunt fericită. Relația noastră a trecut prin momente grele, am iertat, am tolerat și am mers înainte. Nu ne-am trădat și nu ne-am mințit, ne-am respectat. Amândoi ne-am schimbat stilul de viață. Vedem, mâncăm, atingem, simțim, trăim ca românii și italienii.

Chiara B., 40 de ani

Editor: Luminița Mirela Negoiță

Și tu poți scrie la Emigrantul! Trimite-ne textul printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redactia@emigrantul.it și textul tău poate fi publicat!

Lasă un răspuns