Nici o vacanță mai frumoasă ca cea făcută acasă. Iar versurile lui Vasile Tudorache exprimă cu simplitate și dragoste sentimentul apartenenței la cel mai frumos loc de odihnă: vatra.
Vasile Tudorache _________
Atât aș mai avea de spus:
O săptămână, și sunt dus.
Voi fi din nou pe ulicioară
În satul meu bătrân, de țară,
Să-mi stâmpăr dorul de părinți,
Să pup icoanele cu sfinți,
Copiii să îi strâng la piept
De-o veșnicie parc-aștept.
Ușa să îmi deschid la casă,
Să mai ascut din nou o coasă,
Să culeg mere din grădină,
Să văd pe flori câte-o albină,
Seara să stau în fața porții,
Pe banca mea, în voia sorții,
S-ă cânte greieri-n răcoare,
Să uit de marea-nstrăinare,
Să dorm pe perna mea, ș-apoi,
Să-mi curgă streașina cu ploi…
Mă rog la Bunul Dumnezeu
Să îmi asculte oful meu,
Să facă o minune aș vrea
Și să rămân la casa mea!
Că cel mai greu, aș putea spune,
Este să fii plecat prin lume.