Mihaela Gudană _______________
Copilărie
Cu chipul naiv, desenând joc și floare,
Am prins curcubeul din timpul de ieri.
Mă doare culoarea pierdută în zare
Și vraja tăcută sub care mă ceri.
Mi-e dor de copilul ce jocul cunoaște
Și poartă pe talpă șotronul pictat,
Mi-e dor de-asunzișul vacanțelor noastre,
Rămas azi pe uliți, de fugă lăsat.
Mirosul de iarnă zăpada ne-aduce
Și mersul la case, cu cântec și-ngheț,
În palme simt banii și turta cea dulce
Și mâna bunicii-i mereu drag răsfăț.
Mă-ntoarce în vreme tot gândul deodată.
Și azi sunt copilul lăsat în trecut!
Doar ochii păstrează visarea mea toată
Dar chipul naiv în trecut l-am pierdut.