Crăciunul este doar la noi

 

Deși am mai publicat această poezie, acum, în preajma sărbătorilor, ea rămâne de actualitate și ne umple sufletele de amintiri frumoase, inimile de întrebări și nostalgie. Mulțumim poetului Nicu Narcis Anton.

 

 

 

Nicu Narcis ANTON __________

 

 

Dar… unde-mi sunt zăpezile de altă dată?

când așteptam privind pe geam

în mână cu un măr de mama copt pe vatră

și-n gând mereu colindul repetam?

 

Dar… unde-mi sunt zăpezile de altă dată?

cu viforul brăzdând voios

obrajii rumeni de flăcău,

colindător al lui Hristos?

 

Dar… unde-mi sunt zăpezile de altă dată?

când mă băgam înfrigurat în pat,

după o seară-ntreaga rătcind din poartă-n poartă,

dar cu un măr, colaci și zece nuci mult mai bogat?

 

Dar … unde-mi sunt zăpezile de altă dată?

când, troieniți și înghețați de frig,

furam păgânului o poartă,

colindul nostru neprimind?

 

Dar … unde-mi sunt zăpezile de altă data?

că azi colindul, vai de el,

deși-l aud, el se îmbracă

cu răutatea, cu nevoi?

 

Dar … unde-mi sunt zăpezile de altă dată?

le-ați transformat cu toții în noroi,

cerșind străinilor la poartă…

Oare ați uitat? Crăciunul este doar la noi!