CREZ

O poezie patriotică și nu patriotardă, gânduri deosebit de frumoase în rimă românească de dincolo de Prut. 
Efim Chicu, descoperit de puțin de noi dar cu state vechi în lumea poeziei din Moldova.

 

 

 

 

 

 

Crez

 

Îmi bate Eminescu seara-n geam,
Mai bine-mi ies din minți decât din neam.
Sfios, precum copilul în bătrân,
rămân român.

Oriunde dimineața m-aș trezi
Îl văd la orizont pe-Alecsandri.
Cât ticăi-va ornicul din sân,
voi fi român.

Pe plaiul meu, ba verde, ba cărunt,
Nici râme fără Patrie nu sunt.
Și grâul, dar și spinul din salcâm
e rod român.

Cât Domnul îmi va ține ochiul treaz
Să-mi fericească lacrimi pe obraz,
Cât mie voi putea să-mi fiu stăpân,
voi fi român.

Prin grai înveșnicit la Humulești,
Prin drag de Chișinău la București,
Cu Luna și destinul în fântâni
suntem români !
Efim Chicu