Cristina Toader – versuri de la Pistoia

Tot mai mulți români, din dor de țară, de familie, din pasiunea de a se exprima frumos, scriu poezii, proză, satire sau desenează și pictează. Acestea ne parvinla redacție. Am decis astfel  să acordăm o rubrică numai lor iar cele mai reprezentative vor fi publicate într-un volum cu scrieri ale emigranților din Italia

„Am început să scriu din pasiune și de dorul fetei” ne spune Cristina Toader,  o moldoveancă născută în 1984 la  Hârlău, comuna Scobinți care a ales, ca mulți alții, calea pribegiei. Acum lucreaza în Piteglio,  lângă Pistoia și e ”badante”. Departe de casă, de copilul său drag, aceasta tânără poeta scrie doar de cateva luni, încurajată de poetul român Dan Hasdean care i-a scris și dedicat o poezie „Ghemuletul” fetiței ei.
O explozie de bucurie, dragoste și recunoștință o caracterizează pe această tânără poetă care mărturisește: „Ofer versuri nostagice tinerilor…„
Astazi se poate lăuda peste 50 de poezii si 3 legende în rimă iar din acestea noi am ales una pentru voi, cititori iubitori de frumos.

Eliza Puscoi

Tu-mi împletești un inel din sclipirile lunii

Suflul tău îmi dă putere, poftă de viață.
Tu mă ridici din adâncuri, din ceață,
Mă cuprinzi în brațe. Cu drag îți cânt iubirea.
Stăpâna inimii tale voi fi pentru totdeauna.

Tu te hrănești doar cu gândurile mele,
Și te ascunzi ades doar în mistere.
Te caut zi și noapte, dar nu te găsesc,
Căci tu apari doar în vise Luceafăr ceresc.

Și mă învelești, cu lumina razelor tale,
Căci sufletul meu este gol, rece și plin de jale.
Și tu mă privesti cu un zâmbet dulce-arzător,
Îmi dăruiești iubire sacră, prinț fermecător.

Și prin valurile agitate ale mării albastre,
Ne pierdem, iubitule, în asfințit de soare.
Iar briza vântului tomnatic ne aduce-n priviri,
Sclipirea lunii de argint și sfinții martiri.

Tu-mi împletești un inel din sclipirile lunii,
Îmi ceri mâna și ne vom iubi în brațele furtunii.
Voi deveni iubire, „stăpâna inimii” tale,
Voi fi a ta mireasă și-n viața viitoare!