Cucina&Vini – o revistă italiană creată cu pasiune

Dacă în lume există țări care sunt sinonime cu ceva, Italia se distanțează de multe dintre ele tocmai prin faptul că această țară este sinonim a multor lucruri. Italia înseamnă turism, Ferrari, înseamnă modă, înseamnă istorie, renaștere și, nu în ultimul rând, mâncare și vin.

Gastronomia italiană, creată de-a lungul timpului într-o peninsulă cu o multitudine de culturi, a devenit un mod de a fi, un model, un stil de viață. Iar pastele, pizza, mozzarella sau prosciutto, Brunello di Montalcino sau Chianti, bottarda sau parmigiano sunt italiane prin excelență. Pentru o la fel de bună prezentare a acestora nu puteau lipsi restaurantele, tavernele și, în ultimii ani, evenimentele și revistele dedicate bucătăriei și vinului italienești.

Joi, 6 iulie, am avut plăcerea să cunosc pe Francesco D’Dagostino, organizatorul unuia dintre cele mai importante evenimente de profil din Italia, Bererosa. Palatul Brancaccio, ultimul palat princiar construit la Roma, a fost gazda acestui eveniment deosebit ajuns la ediția a 15-a, unde și-au dat întâlnire peste 3500 de oameni pentru a cunoaște cele 200 de vinurui rose din întreaga Peninsulă.

Iată povestea revistei Cucina&Cibi și a evenimentului Bererosa.

Rep. Să începem dal principio, cum spuneau romanii, cu începutul. Cum v-a venit ideea acestei reviste?

Francesco D‘Agostino: Revista naște în 1999 din inițiativa unui grup de pasionați care la jumătatea anilor 90 făcea cursuri de somelier, dar care făcea cu totul altceva pe atunci ca meserii. În acea perioadă începem să cutreierăm Itaia pentru a degusta o sumedenie de lucruri, devenisem frecventatori asidui ai VinItaly (un eveiment exclusiv și exclusivist despe vinurile italienești, vestit în toată lumea ajuns la a 52-a ediție) și, la un moment dat, ne vine dorința de a povesti lumii cea ce făceam.

Atunci, unul din amicii noștri, care făcea parte din acel grup, avea o editură care făcea cu totul altceva: hand made, împletituri și broderii. Pe atunci umpăram din Franța rețete și le îmbinam cu vinul italian. Și astfel ia naștere Cucina&Vini ca revistă lunară, în aprilie 1999. În acea lună am prezentat-o la VinItaly și imediat ne-am dat seama că nu era un lucru de glumă.

Astfel, iese primul număr, color, același logo… Credeam că e un joc la început iar lucrul acesta a mers înainte mai mulț ani. La n oment dat vechiul edtor a decis că nu maivrea să faă revista și atunic, eu, care o fondasem cu el și cu alții, am preluat-o împreună cu ungrup din vechii colegi în 2010. Astfel l-am făcut un bilunar.

La început nu erma nici editor, nici jurnalist dar îmi plăcea, făceam cu pasiune.

Rep. – Ați învățat pe drum.

Francesco D‘Agostino: Da, am învățat din mers. Efectiv am avut colaboratori importanți la început pentru că, atunci când am rămas mai puțini, am început să aducem oameni pricepuți de la care să învățăm. Chiar dacă noi voiam cu tot sufletul, nu știam multe lucruri, nu eram jurnaliști.

• Rep. O grafică frumoasă, elegantă ca întreaga revistă.

• Da, avem un grafician al nostru.. o grafică gândită deja în 2008. Pe atunci editura avea și tipografie. Graficianul pe care-l avem acum colabora deja cu tipografia, astfel a existat o continuitate.

• Rep. Ați schimbat meseria cu această revistă?

• Francesco D‘Agostino: Da, da, răsunde Francesco cu toată inima. Eu, da. Nu toți din grupul nostru, dar eu, da. Mai ofer câte o consultanță în vechea mea meserie dar de-acum timpul meu este dedicat revistei, vinului…

• Rep. O pasiune devenită meserie. Organizarea evenimentelor, cum ați gândit-o și de ce?

• Francesco D‘Agostino Ideea evenimentelor s-a născut cu un alt eveniment, cel despre „bollicine” (vinul spumant), SparconDay. Prin 2008, odată cu acest eveniment despre vinurile spumante, am găsit o colaborare cu Camera de Comerț din Milano. Mai ales că mergând acolo eram în mijlocul zonei de producție a vinurilor spumante. E tot arcul subalpin unde se fac cele mai multe spumante. Lumea vine acolo pentru astfel de evenimente. Astfel am decis, după ce ne-am rupt de vechiul grup, să aducem acest eveniment la Roma. Cu multă frică însă evenimentul avu un succes extraordinar. Vei vedea că peste câteva momente aici se va umple tot, nu se va mai ptea merge deloc. Peste 3500 de persoane am avut anul trecut iar anul acesta credem că mai multe.

Aici însă sunt mai tinere. Atât firmele care vin cât și prsoanele, vizitatorii.

• • Rep. E însuși timpul de vin, rose, cel care aduce cu precădere tineri, nu?

  • Perfect de acord. În fapt voiam chiar să spun că rosé-ul este cel care atrage tinerii. Acest eveniment organizat la Milano a fost organizat ulterior și legat de un ghid. Un ghid dedicat vinurior spumante. Api am făcut un hid pentru vinurile rosé. Doi ani pentru că ulterior ne-am dat seama că țara nu e pregătită încă pentru unghid al rosé-ului.

  • Rep. Nu e dificil să faci un ghid?

  • Foarte dificil. E dificil și foarte scump dar ceea ce ne răsplătește este unicitatea: suntem singurul ghid al spumantelor din Italia. Iar asta de 15 ani încoace. Duminică plecăm în Francia Corta tocmai pentru a începe o serie de degustări.

  • Rep. Cum răspunde piața. Un eveniment de genere crează contacte, bussines?

  • Îți spun adevărul: noi nu am codificat întâlnirea între cerere și ofertă. Decât cu publicul. În realitate știm că, cu acest tip de evenimente, foarte mulți producători individuează și găsesc mulți distribuitori și cumpărători. Un lucru care vine în mod natural și fără intermedieri. Penru asta avem revista. Aceasta nu e bucăți de web, e hârtie.

  • Rep. O întrebare care cred că nu va avea răspuns pozitiv: producători români de rose ați avut vreodată?

    – Nu, nu am avut niciodată. Din alte țări din Est, da. Ar putea veni liniștiți, dar nu i-am văzut. Adevărul că noi nu trimitem invitații tuturor producătorilor din Italia, ținem și la un anumit nivel al evenimentului. Nu veți găsi niciodată aici soicetăți de profil sub mediu. Ținem să dăm altora ceea ce ne place nouă. Așa s-a născut totul. La fel cum revista se naște din ideea de a lumii ceea ce e frumos. Puțin obositor, însă. Aceasta-i singura rpoblemă, încheie surâzând.

  • Interviu realizat de Cristi Merchea
  • cu sprijinul jurnalistului italian Andrea Mariani
  •