Viorel Boldiș, poetul român din Italia care scrie versuri extraordinare despre actualitate, face o radiografie în versuri și-și descoperă o boală sieși, dar de care suferă mulți români, cu atât mai mult dacă sunt români plecați în pribegie. O boală care a fost luată de la un cancer endemic de care suferă țara: politica românească.
Viorel Boldiş _____
Da, sunt bolnav
Da, sunt bolnav de o iubită boală
Considerată azi provincială:
Patriotism acut… ultima fază…
Mă vindec doar cu-o naţiune trează.
Aşa e, ştiu, aveţi cu toţi dreptate,
Nici îngerii nu au naţionalitate,
Însă vedeţi voi, dragi compatrioţi,
N-am auzit prin cer de îngeri hoţi.
Dar pe la noi, în România dragă,
Nu-i politician să nu ia şpagă,
Iar Parlamentul, fir-ar el să fie,
E mai degrabă altă puşcărie.
Da, sunt bolnav şi recunosc, mă doare,
Mă doare ţara mea pe la hotare,
Şi n-am alt leac, nu mi se iartă vina,
Fără Moldova şi făr’ de Bucovina.
Degeaba-mi arătaţi cu îngâmfare
Spre vest această Europă mare,
Care zâmbind în palmă ne primeşte,
Apoi închide pumnul, ca un cleşte.
E dulce apa Dunării albastre,
Martoră vie a naţiunii noastre,
Dar când în mare s-a vărsat ea toată,
Nu mai e dulce, ci amar-sărată.
Da, sunt bolnav de o iubită boală
Considerată azi provincială,
Contagioasă, cu viruşi patrioţi…
Mă rog la Dumnezeu s-o dau la toţi!
Viorel Boldiş, 01 noiembrie 2016