Dar oamenii noștri de stat!…

       Înainte, dar mai ales după formarea Statului Român, oamenii de jos au fost și s-au simțit mereu victimile sistemului, ale înșelăciunii și batjocurii celor de sus. Iată câteva rânduri dintr-o scrisoare a lui Ion Creangă adresată acum 137 de ani amicului Ioan Slavici. Aceleași gânduri, același of.

„(…) Ca fiu din popor, admit în totul părerile d-voastră;  nu m-am putut opri de a vărsa lacrimi, văzând nenorocirea ce ne amenință în viitorul țărei și al copiilor ei! Și cu atât mai  mult am simțit, cu cât de copil mic am văzut vicleșugul acestui neam… îndărătnic și risipitoriu la ce țintește…

Dar oamenii noștri de stat!… Ochi au și nu văd, urechi au și nu aud, căci totdeauna au luat cărbunele cu mâna sărmanului țăran, care, la urma urmelor, tot el a plătit gloaba. Vorba ceea: „Capra b… și oaia trage rușine”. De-ar ști boii din cireadă ce mână bicisnică îi duce la tăietoare! – dar nu știe sărmanul dobitoc și de aceea tace și rabdă! Duce în spate toate srcinile și hrănește pe nedrebnicii cari își râd de dânsul!. Păstori nu-s și cânii lipsesc. Ș-apoi știi că într-un sat fără câni se primblă mișeii fără băț!…

Noi care am gustat amarul să desprețuim pe oamenii cei ce lucrează fără lege și să nu ne însoțim cu aleșii lor pentru a lua pânea din gura fiilor și a o arunca cânilor.

Cred că-i destul o măciucă la un car de oale.”

scrisoare a lui Ion creangă către Ioan Slavici la 21 oct. 1878, Iași

Ion Creangă – Opere Editura Univers Enciclopedic / București 2000