Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
O gloată de preoți antemergători a deschis calea sicriului „reginei” în fața Palatului Regal din București. Nu se putea ca un astfel de spectacol să nu fie umplut și de burțile celor care, oriunde apare ceva, sunt prezenți. Și nu gratis. Nuuu. Pentru că cel slăvit în vorbele lor, cel de Sus, le cere dijma pentru rugăciunile lor. Adică toate plecăciunile, fumul, crucile și legănările burdihanelor se face într-u slava Domnului, dar pe bani. Ei nu ar dori, dar așa o cere Cel de Sus. Sufletul, ca și lucrurile materiale, costă.
Iar fără opulența și preafericitele lor veșminte Domnul nu ar primi sufletul „reginei” Ana.
Am asistat zilele acestea la un maraton de pomenire, la un marș funerar al „reginei” care nu mi-a fost regină. Vor zice regaliștii, cei care s-au smerit prin fața Palatulu Regal (tinerii nu prea s-au văzut acolo, ci mai mult cei de vârsta a patra), că nu am respect pentru „regină”. Dar eu am crescut în regimul comunist, am auzit de rege și regină pe șoptite, de la bunicul, iar după 90, când regele Mihai a încercat să intre în țară, tata Iliescu l-a oprit la aeroport. Ulterior a intrat în România cu scopul realizat de a revendica ceea ce îi luaseră comuniștii. Ca bun patriot, de-acum „rege” gol, doar cu numele, fără nici un fel de chef și posibilitate de a conduce, (nu-l avusese nici în ”40 prea mult) molatic, pe sfârșitul vieții, „regele” a recuperat ce era de recuperat și a plecat. Mai vine din când în când cu câte un comunicat al „Casei regale” (o idioțenie pe care ne-o dă ca pe o gogoașă frumos mirositoare dar goală pe dinăuntru) pentru câte un interviu sau discurs în Parlament, să mai asculte câte o urare de sărbători de la copii…
Ne place, de când cu mediatizarea asta a orice și oricând, să ne dăm și noi mari, să arătăm că putem, că avem… că avem regină. „ Na, a murit regina nostră, lume bunăăă! Adică, uitați-vă la noi: avem regină! Moartă, da avem”.
Mai iese lumea din scandalurile cotidiene, se mai prosternează, mai schimbă conversația, se mai dă unul și altul mare cu faptele regelui, ale reginei…
Dar regele? Regina? Nici o acțiune, nici o manifestare, nici o implicare în bunul mers al țării. Ba, colac peste pupăză, descendenții săi de prin America și cei din spațiul mioritic, sunt implicați în tot felul de afaceri oneroase. Pentru că, dacă „regele s-a mulțumit cu Săvârșinul, Peleșul, Pelișorul și alte proprietăți, „prinții” au voit și ei mii de hectare de păduri cu Hrebenciuci combinatori și alte lichele post-revoluționare.
Țara e o vacă de muls încă în putere, în ugerul căreia mai e de stors. Iar regele, ca bun român, a voit, ca bun român, ce avea. Este regele Mihai singurul conducător din cel de-al Doilea Război Mondial supraviețuit, este un simbol, așa cum s-au pus mulți de acord, dar ce fel de simbol e? Al cui? Simbolul celui care a dat țara pe mâna bolșevicilor fără nic un cartuș tras, plecând liniștiti și decorat de Stalin la noua „casă regală”? Al cui simbol? Tinerii de azi știu puțin sau mai deloc.
Putem spune cu tărie și fermitate că regele Carol I, regele Ferdinand au fost regi. Români adevărați. Dar Ana de Burbone Parma, defuncta, cum și în ce fel ne-a fost regină? Doar pentru că a fost consoarta lui Mihai? Adică, dacă soția preotului e preoteasă, e normal ca și soția regelui să fie regină, nu? Metehne medievale de care nu ne debarasăm nici în 2016.
Logodită la Laussane cu Mihai de Hohenzollern, după călătoria acestuia în Anglia pentru căsătoria reginei Elisabeta, ea își va uni destinele cu regele Mihai după exilul lor, în 1948. Nunta va avea loc la Atena, la invitația regelui Paul al Greciei, văr cu Mihai. Soarta fusese oricum crudă, decisă de marile puteri, dar în nici un fel, Ana de Bourbone Parma nu a avut când să fie nici de iure, nici de facto regina românilor.
Să ne explice și nouă, celor mai tineri, cei care cred că știu mai multe, cum ne-a fost regină Ana de Bourbone Parma? Mai ales că nici cetățean român nu a voit să devină și nici limba nu ne-a învățat-o. Dar „a fost regina noastră”.
Dumnezeu s-o odihnească în pace, dar regină nu mi-a fost.
Cristi Merchea
