De ce ne trebuie rege?

Pe 10 mai am primit un material pe care am omis să-l publicăm. O facem astăzi pentru că opiniile autorului sunt mereu actuale

      Exersăm cu toții, de 25 de ani, înșelăciunea electorală

        Cu toții vedem cum țara noastră se îndreaptă spre dezastru, și facem apel la o autoritate care să pună piciorul în prag.Votăm, votăm și iar votăm. Cică așa exersăm democrația. Punem parlamentari care se dovedesc leneși, hoți, impostori, nepricepuți. Punem primari și a doua zi vedem că sunt primari nu ai obștei, ci ai intereselor lor și ai găștilor lor. Punem președinți și toți s-au dovedit trădători ai intereselor poporului. Exersăm cu toții, de 25 de ani, înșelăciunea electorală.
        Fără nici o singură excepție, toți aleșii au promis una și au făcut alta.
        Jurământul oricărui demnitar al statului român sună ca o ironie:„jur să-mi daruiesc toată puterea și priceperea…” Si toată puterea și priceperea lor se duc nu spre propășire ci spre nenorocire, spre dezastru. Asta fac aleșii noștri.
        Dar ce facem noi? Noi suntem mai breji? Facem ceea ce spunem? Inainte de 1989 vorbeam intre noi, mai pe ascuns, mai pe față: „ce aș face eu dacă aș avea o putere și dacă n-ar fi Ceaușescu să mă împiedice….”. Române, acum ai puterea și, iată ce ai făcut! Dacă nu cădea Ceaușescu, azi nu erai nici portar la ministerul pe care acum îl conduci, în cel mai bun caz, azi erai la gazeta de perete, la rubrica ” așa nu”.
       

       Azi spui la fel: „ce aș face eu”…. sau „ce ar face fi-miu sau fii-mea, daca ar ajunge….”, sau te adresezi copiilor tăi cu vorbele „măcar voi să faceți ce n-am reușit noi să facem”. Și te lupți, nu ca fiul sau fiica ta sa DEVINA CINEVA, ci ca fiul sau fiica ta SA RAZBEASCA. Adica nu sa devina cineva pentru folosul poporului, ci să răzbească pentru ca să pună talpa pe grumazul poporului. De aia nu vrei, române, monarhie în țara ta, ca să răzbească progenitura ta. Iți dai copilul la SNSPA (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative n.r.) nu pentru binele țării, ci pentru că, cine știe, cum a ajuns Băsescu, un mitocan, președinte, sau „seful statului”, poate sare iepurele și pentru tine, și la înmormantarea ta va veni întreg guvernul, și la tine la poartă va fi asfalt mai asfalt ca asfaltul vecinului. Nu? Nu-i așa?

        Când spui că puterea trebuie să aparțină poporului, de fapt te gândești că trebuie să iți aparțină ție   

Eu știu că-i așa, și tu știi că-i așa. Române, tu știi că mă-ta de la țară muncește pe brânci ca să mituiască la București să ajungi șef, ca pe urmă să se laude în tot satul cu funcția ta? Tu știi că dacă ajungi șef, automat ești și deștept, și moral, și credincios, și filantrop, la glumele tale râd toți supușii, că altfel, dracu-i al lor, deci ai și simtul umorului. Tu știi că n-ai nevoie de păreri, ci de confirmări. Tu știi că pentru a ajunge toate astea, nu ai nevoie de rege. Regele e bun, dar numai ca istorie, nu ca autoritate. Autoritatea ești tu. Când spui că puterea trebuie să aparțină poporului, de fapt te gândești că trebuie să iți aparțină ție și neamurilor tale, găștii din care faci parte, și pe care nimeni nu se îndoiește că vrei să o încaleci. La ce trebuie rege? Să îți ia șansa de a deveni din om de nimic, cineva? Odată cu capul!? Să fie el în capul Statului și să lase tronul moștenire copilului lui? Da’ ce, tu nu ai copil? Copilul tău e mai prost? Și, în definitiv, cu ce se deosebește copilul tău de-al lui? Nu mănâncă cu o gură? Nu merge și el, acolo „unde și regele merge pe jos”? Ce are prințesa aia născută la Londra săptămâna trecută, în plus față de „prințesa lu’ mama”?  Sau, ce, banii tăi nu sunt buni?
        Uită-te, române, la ce a dus vorba lui Napoleon  „în ranița fiecărui soldat se află bastonul de mareșal”, perpetuată până în ziua de astăzi.
        Uită-te la Franța distrusă de revoluția Franceză, uită-te la mormintele regilor Franței, fără regi în ele, uită-te la Rusia fără țar, la Grecia fără rege, la Italia fără rege, Germania fără kaizer, la Turcia fără sultan.Unde e gloria lor? Uită-te și la țările monarhice și vezi standardele morale de acolo.
        Uita-te, române, la copilul tău și acceptă că, poate, va fi șef, dar prinț niciodată. Nu mai alerga dupa o himeră.Acceptă asta odată pentru totdeauna și lasă monarhul să revină acolo unde îi e locul, pe tron, iar coroana României să stea nu la muzeu, ci pe capul lui. Îți va fi mai bine și ție, și mie, și urmașilor noștri.

Adrian Colțea / București