Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
În România supraviețuiești, nu trăiești dacă nu ești născut într-un oraș mai mare și dezvoltat
Da, e frumoasă țara munților, mării, râurilor, ramurilor însă nu suficient ca să îmi schimb iar viața.
Nu este prima dată când explic de ce nu mai vreau să mă întorc definitiv în România. Sau cel puțin nu pentru foarte mulți ani. Că nu știi ce îți rezervă viitorul niciodată. Prima oară când am argumentat motivele refuzului meu de a mai trăi în țară am fost puțin mai dur în exprimare. De data aceasta încerc imposibilul, tot cu explicațiile: să o fac mai frumos dar și ironic. O ironie care mă doare însă mai mare e durerea față de cămașa de pe mine.
Mi se pare o ipocrizie să nu recunosc faptul că România este o țară minunată. Oricum am scris sau vorbit despre ea și prin revista de aici și pe unde am apucat, la superlativ. Mă refer la tradiții, datini, obiceiuri, locuri foarte frumoase pe care nu le întâlnești oriunde.
Să nu exagerăm însă cu naționalismul fanatic, cum mai au câte unii obiceiul. Avem cea mai frumoasă țară din lume pentru că ne-am născut în ea nu pentru că suntem noi românii buricul pământului în toate cu locurile natale cu tot.
Și ce mai munți falnici avem, câte mii de posibilități turistice, ce cultură vastă, istorie fabuloasă…da…le avem. Însă ce frumos e când ne ducem seara printre blocuri și nu mai știm cum să ne ferim de armatele de câini ai nimănui. Ce plăcere să mergi la țară în vreo 45-50% din gospodării și să ai nevoie de wc-ul din fundul curții. Sute de sate fără canalizare, autostrăzi pe bucățele niciodată terminate, gropi la tot pasul în carosabil, lucruri frumoase începute doar pe hârtie, niciodată terminate.
Mutrele acre ale unor funcționari ai statului, plătiți din bani publici, sunt tot acolo, gata să se uite la tine de sus.
Dacă nu te uiți la nu știu ce televiziuni ultra politizate ești dușmanul poporului, în mintea unora. Nu am nimic personal cu aceste stații de emisie politică însă mai interesant mi se pare un meci din Serie A ori Bundesliga sau un film bun decât bolboroselile manipulatoare ale unora de pe sticlă. Prea multă politică la colțul uliții în țară, prea multă bârfă și lipsă de respect față de sportivi, pictori, muzicieni, inventatori. Toți agramații sunt pe sticlă de dimineața până seara. Așa că partea cu televizorul nu-i de mine.
Cât despre partea cu nivelul de trai, să fim serioși: În România supraviețuiești, nu trăiești dacă nu ești născut într-un oraș mai mare și dezvoltat. Ți-e teamă să intri într-un bar de exemplu prin nu știu ce cartier sau sat măcar să întrebi cât e ceasul, plină de violenți verbal și asistați social.
Ți-e teamă să te uiți la facturi când vezi că ori nu ai un venit suficient ori cauți degeaba un loc de muncă decent retribuit.
Ți-e teamă să te mai duci la popa când ai mortul pe masă, ți-e teamă să faci o feștanie, ți-e teamă să mai ieși pe stradă dacă spui ce nu îți place la cutare om important. Ți-e teamă să circuli cu mașina noaptea unde iluminatul este prost realizat ori când te trezești cu căruțele nesemnalizate în față prin beznă.
Oamenii ăia care conduc țara se plimbă peste tot. Bravo lor, nu e problema mea asta. I-aș întreba însă, când s-au dus prin Occident, la câte wc-uri în curte fără apă curentă și canalizare au mers unde le-au văzut? Ce părere au de autostrăzile bine dotate pe unde au circulat? De ce nu mișcă ceva mai repede să fie și în țara noastră la fel?
Pentru ce să mă întorc în România, când aici trăiesc bine-mersi, chiar dacă muncesc din greu și nu e ușor, totuși nu plâng după bani când ies dintr-un market? Aici sunt respectat, străinii apreciază ce fac eu, câinii nu mă mușcă noaptea pe străzi și politicienii nu umblă cu minciuni și găleți și promisiuni din poartă în poartă să cerșească voturi doar în interesul lor. Aici mă simt iubit, apreciat, nu am parte de bârfe și jigniri. Acasă ești acolo unde te simți bine și te poți realiza. La noi, mai e mult până departe. Și discrepanțele dintre zone sunt mari. Uitați-vă cum trăiesc sau ce nivel există în județul Timiș comparativ cu Vaslui. Ori comparați Teleormanul cu, scuzați cacofonia, Clujul.
O fi România țara mea natală dar asta nu înseamnă că trebuie să accept foamea, corupția și nepotismul de dragul ei. Casa mea, pentru destul timp măcar, este exact asta de unde scriu. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar e timpul să am grijă de mine și familia mea nu de interesele altora. Și țara de unde scriu, e superbă, mai ieftină și oferă altă mentalitate. Evident, nu uit niciodată de unde am plecat și mi-e dor mereu de plaiurile mioritice. Dar de altele de acolo nu mi-e dor. Cum spuneam, vreau să simt că trăiesc nu că mă târâi de azi pe mâine.
Adrian Melicovici – blastingnews
