De Ziua României, momentul în care majoritatea românilor își aduce aminte și vorbește mai mult decât de obicei despre patrie, neam și națiune, Mihaela Gudană, poeta din Ghidigeni de Galați, ne aduce versuri extraordinare. În anteprima.
Mihaela Gudană ________
De Ziua României
Sunt prins între istorii ca fieru-n nicovală
Că-n rânduri, într-o carte, trecutul se răscoală,
Se-ntorc în mintea noastră atâtea vieți pierdute
Și sufletul tresaltă ca luptele-n redute.
Eu sunt român oriunde, oricând, lângă oricine!
Am scris pe suflet steagul ce-mi tremură în vine
Și port pe mine munții, și apele-ntr-un murmur,
De dragul libertății nu pot ca să le scutur.
Am tot plecat de-acasă, dar port țara cu mine,
O am în ochi, în ie, și-n graiul meu, străine!
În limba ta nu-i dorul ce mă doboară iute
Când simt că vorba dulce o port ca pe-o virtute.
E zi de sărbătoare, că sunt român cu țară,
O am lăsată, chiar de-s plecat afară;
Mi-e dor de cerul nostru, de ochii mamei mele
Și de dojana tatei, de vinul din ulcele.
Și, de nu vezi tu steagul din suflet de femeie,
El flutură oriunde, în oricare idee…
În roșu stă pe buze, stau macii sângerii
Și-n plete despletite sunt spice aurii,
Albastrul poartă ochii în oricare privire,
Oriunde românește purtăm doar o menire.