Dorim sau nu dorim să ne schimbăm viața?

 

 

 

 

Corina F. Vătavu _____________________

 Visul nostru, al tuturor, e să ducem o existență în care să ne simțim împliniți. Unii se simt realizați dintotdeauna, alții urmăresc acest vis toată viața, iar alții ajung să se îndeplinească făcând alegeri radicale. Și asta se poate întâmpla oricui și la orice vârstă.

La întrebarea ”ce vrei să devii când vei fi mare”, copiii au întotdeauna răspunsul prompt: polițist, pompier, balerina, actriță, astronaut, profesor etc. Cu timpul, crescând, răspunsurile nu mai par așa sigure și-ncep să aibă îndoieli, încep să se confrunte cu realitatea, cu proiectele pe care părinții au hotărât pentru ei, cu alegeri existențiale ad-hoc sau pe care pur și simplu ni le impunem. Apoi se întâmplă ceva… Ceva, ce începe cu o mică nemulțumire sau cu o formă de neliniște și căreia nu știm să îi dăm un nume.

Până când conștiința sau chiar  intuiția, ne arată că viața pe care o avem nu e cea care ne face să fim noi înșine. În acel moment, nevoia de schimbare e evidentă și ne tentează.

La început ne refugiem doar la schimbări superficiale: schimbăm guardaroba, tunsoarea, trecem la dietă, alegem un nou hobby, facem o călătorie undeva departe, ne facem noi prieteni. Dar nu-i îndeajuns.

Nevoia schimbării pentru unii însă e mult mai profundă. Necesitatea unei schimbări începe cam în jurul vârstei de 40 de ani. Dar de ce la 40?

Poate pentru că abia în a doua parte a vieții găsim strada proprie, individuală, în care găsim valori și emoții până în acel moment neștiute. Poate pentru că în momentul în care descoperim adevărul despre noi, despre exigențele noastre, totul devine clar și atunci avem motivul real pentru a schimba pagina.

De câte ori trăim? De două ori și chiar mai multe, aș zice eu. Fiindcă viața însăși e o schimbare continuă, cu un drum în care nu mai termini de învățat. Fiindcă omul este în continuă schimbare, fie că ne place sau nu, iar acesta este exact unul dintre principalele motive pentru care ființa umană suferă.

În noi se ascund dorințe, vise încă neîmplinite… și toate sunt în sufletul nostru. Și exact asta face să vedem atunci adevăratele noastre priorități, ne face să schimbăm prospectiva lucrurilor, pentru că observăm că viața care merge înainte nu e cea în care ne regăsim.

Și aici vine decizia, atenție, decizia care poate produce chiar și momente de criză.

Schimbările sunt dorite, dar în acelați timp sunt temute și înlăturate. De ce? Deoarece o schimbare rupe firul lucrurilor obișnuite, destabilizează echilibrul persoanelor pe care le avem alături. Și totuși… ne place.

Schimbarea sperie și de multe ori avem tendința  să repingem noutățile din viața noastră, mai ales atunci când acestea nu sunt pe placul nostru. Din acest motiv nu trebuie să așteptăm ca roata vieții să se învârte, ca lucrurile să cadă”din cer”… e timpul de acționare.

Clarence Thomas spunea:”Să lupți pentru a primi ceea ce-ți place sau vei fi forțat să-ți placă ceea ce primești.”