„Dragă Iisus, dat fiind că acum ei sunt cu tine, poți saluta pe mama și papà?”
Astfel începe scrisoarea unei fetițe de doar 7 ani, Annalisa, salvată din dezastrul de la Amatrice dar rămasă fără părinți, scrie http://www.lanozione.com. S-a așăzat cuminte și a scris câteva rânduri cu care să-și descarce sufletul său chinuit.
Fetița este permanent sub observația voluntarilor de Save the Children, atât pe parcursul funeraliilor cât și în celelalte momente ale zilei.
„Fără de ei mă simt foarte singură, mai scrie în continuare fetița. Aici noile mele învățăttoare mi-au spus că acum părinții mei sunt cu tine. Te rog, poartă-te frumos cu ei și îmbrățișaz-o pe mama din partea mea și spune-i că abia aștept s-o văd cât mai curând. Aici totul s-a dărâmat, și camera mea cu jucării, unde se afla și cetatea pe care tata mi-o construise, chiar dacă spusese că este indistructibilă. Te rog, Iisus, dacă poți, ai putea să reconstruiești căsuța noastră ca să putem să ne întoarcem la cum eram înainte? Și te mai rog, spune mamei și lui tata că îi aștept, că sunt am obosit să stau cu învățătoarele, chiar dacă se comportă frumos și țin la mine.”
“Senza di loro mi sento molto sola. Qui le mie nuove maestre mi hanno detto che ora i miei genitori sono con te. Per favore trattali bene, e dai un abbraccio da parte mia alla mamma, e dille che non vedo l’ora di rivederla presto. Qui tutto è crollato, anche la mia stanza con i giochi, dove c’era la fortezza che papà aveva costruito, anche se aveva detto che era indistruttibile. Per favore Gesù, se puoi, potresti ricostruire la nostra casa così possiamo tornare come eravamo prima? E per favore digli a mamma e papà che li aspetto, che sono stanca di stare con le maestre, anche se mi trattano bene e mi vogliono bene.”
Acestea sunt efectele pe termen lung ale cutremurului care vor lăsa urme adânci în sufletele oamenilor, ale copiilor mai ales.