Dulce și Amar – Amanta italianului

Mă numesc Mariana și am 55 de ani. Am rămas văduvă la 37 de ani. La 39 de ani am plecat în Italia. Am avut o viață chinuită cu un bărbat alcoolic. Când se îmbăta mă bătea, mă jignea, mă acuza de tot felul de prostii și teroriza copiii. Ne baricadam într-o cameră, puneam biroul în usă și nu ieșeam de acolo nici să mergem la toaletă

Am mâncat multă bătaie de la bărbatul meu și băieții mei luau bătaie dacă mă apărau. Apoi l-a luat Dumnezeu, a dat o mașină peste el, tot de băut ce era. M-a lăsat cu datorii pe care trebuia să le achit. I-am făcut cele cuvenite, am ținut doliu un an de zile și am luat drumul Italiei pentru a-mi putea crește cei doi copii minori. Odată ce am ajuns, am avut o aventură cu soțul italiencei pentru care lucram.

Înainte de a arunca cu pietre, fiecare să se gândească la propriile greșeli. Greșelile celei de-a doua tinereți, că altfel nu pot spune. Vorbea frumos, avea o voce fermecătoare, era curat, atent și discret, iar complimentele ma făceau să simt fiori pe șira spinării, de parcă aș fi fost adolescentă, așa mi se urca sângele în obraji. Tânjeam după atenția unui om, îmi doream nespus de mult să mă iubească cineva. M-am trezit din vis în scurt timp și am realizat că trebuie să plec și să i-l înapoiez soției lui. Nu-mi puteam clădi fericirea pe nefericirea altei femei.

M-am angajat ca bonă la fix (adică acolo locuiam). Copiii, două fete de 5 și 8 ani, mă îmbrânceau și mă băteau cu picioarele, de eram numai vânătăi, mă jigneau mereu, țipau și se comportau ca niște sălbatice. Am plecat și de acolo imediat ce am găsit altceva.

Copiii mei au rămas singuri în România, iar mama mea venea cu mașină de ocazie, de la țară la oraș, din când în când, să-i verifice și să le facă de mâncare.

Am avut câteva relații pasagere, îmi plăceau italienii, aveam repulsie față de români. Italienii au un mod aparte de a se comporta cu femeile, un fel fascinant, sunt respectuoși, nu beau așa mult, sunt domni. Mă angajasem de puțin timp badantă, la o bătrână care îmi făcuse documente de ședere, când l-am întâlnit pe Tonino. Tonino trecea în fiecare dimineață prin fața casei noastre. O dată pe săptămână ne aducea legume proaspete, iar eu ieșeam să ud florile din balcon sau să beau cafeaua împreună cu Luigina. La început doar se uita stânjenit și-mi arunca priviri cu subînțeles. Într-o zi mi-a strecurat numărul de telefon în lădița de legume și a plecat în grabă. Mi-am făcut curaj și l-am sunat. Am aflat că și el are doi copii. Că este căsătorit doar în acte și că soția lui suferă de o boală incurabilă. Tot dintr-o formă de iubire a ales să-I stea alături, ei și copiilor. De atunci am devenit amanta lui. Nu ne judecați, numai noi știm durerea din sufletele noastre. Suntem împreună de 13 ani. Nu vreau să divorțeze, nu i-am cerut s-o facă, pentru că am știut adevărul de la început.

Copiii noștri au crescut. Eu mi-am adus băieții în Italia și amândoi sunt logodiți. Ai lui studiază. Luigina a murit 4 ani mai târziu. Dumnezeu să o ierte!

Nino este sufletul meu pereche. Nu pot să plec acasă, iar el nu poate să vină în România. Trăim o viață furată, paralelă și nedreaptă.  Azi, mai mult ca niciodată, mă gândesc la mama. Mă simt singură, mereu am fost așa.

Am avut o discuție urâtă cu Tonino și i-am zis că nu mai putem continua. Tot ce este frumos se termină la un moment dat.

Mi-e tare dor de mama… ca acasă nu-i niciunde… Nu văd ora să vină concediul să merg acasă, să stau cu ea la povești. Când sunt în România, mi se face dor de Italia. Sufăr de dor de când mă știu. De dor incurabil.

Acum lucrez la un bătrân și fac naveta cu autobuzul. Privesc în depărtare pe fereastră și îmi imaginez cum ar fi fost viața mea dacă nu veneam în Italia…

Astăzi este ziua mamei mele, împlinește 81 de ani… Am sunat-o să-i spun „la mulți ani”, dar i-am ascuns că sunt supărată.

Dacă se duce și acest bătrân… De data asta, GATA! Mă retrag acasă…

Mariana, 55 de ani

Și tu poți scrie la Emigrantul! Trimite-ne textul printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redacția@emigrantul.it

Editor: Luminita Mirela Negoita