Dulce și Amar? Mi-am notat pe o cutie de pastile numele cărții

    ______ Oana Pauna

       Am auzit de aceasta carte la radio. Antena Satelor are emisiuni interesante în weekend și mi-am notat pe o cutie de pastile numele cărții, apoi am „săpat” puțin online până am găsit pagina de Facebook de unde am comandat-o.

      Nu aveam nicio așteptare de la lectura acestei cărți. Știam că oamenii care au scris-o nu sunt scriitori, nu sunt mari poeți. Știam doar ca o să am parte de tristețe.

       Cartea este structurată pe povestiri și poezii care se intercalează. Am rămas uimită de acești poeți uitați ai neamului, oameni care nu au apărut în reviste, ziare sau la concursuri cu poeziile lor, ci le-au trimis ziarului Emigrantul spre a fi citite și înțelese de cineva. E atâta durere în ele că după primele două am refuzat să le citesc. Fiecare are ca motiv dorul, durerea, timpul care trece nepăsător, care nu iartă, și mă făceau să plâng.

        Fiecare povestire are de cele mai multe ori în cadru o femeie care avea acasă un soț alcoolic sau dependent de jocuri de noroc, unul sau mai mulți copii și o slujba din care abia aveau ce mânca toți. Condițiile astea grele de viață le-au convins pe femei să își ia lumea în cap, căutând în țări ca Italia sau Spania o slujbă mai bună, o viață mai buna pentru ele și copiii lor.

        Româncele sunt leoaice care își apără puii în orice situație. Deși femeile au șapte mâini și câteodată pare că nu au nevoie de somn sau de mâncare pentru a funcționa și a-și crește copiii, în viața fiecăreia a apărut un moment când a înțeles că nu mai poate ncontinua așa, că trebuie să plece din mediul care îi face rău. Vorbim despre femei din zone sărace: Vrancea și părțile Moldovei în general, femei care au uitat să se simtă frumoase, nu se văd harnice și, în general, nu au încredere în forțele proprii.

       Odata ajunse în țări străine, unde nu au pe nimeni, muncesc în condiții groaznice, rezistă cu stoicism umilințelor pentru a pune pe masă ce este mai bun copiilor de acasă. Mă bucur enorm de mult că nenumărate dintre ele au înțeles că au valoare ca om, că merită iubite și ca sunt muncitoare. Mă bucura si mai mult faptul ca femeile astea care poate nu au fost toate profesoare sau invatatoare, au reusit sa schimbe mentalitatea unor italieni despre romani, acei oameni care fura, violeaza, obliga femeile sa se prostitueze. Le-au aratat strainilor ca suntem normali, educati, harnici, veseli si ne iubim familiile.

       Cele mai multe povestiri mi-au adus în fata ochilor viața de badantă despre care nu știam nimic și nu îmi închipuiam cât de greu poate să fie sau cât de mult s-au înjosit femeile astea curajoase pentru o sumă de bani modică pentru italieni, mare pentru români. Este infiorător ce se întâmplă și oamenii ar trebui să tragă un semnal de alarmă: nu așa se tratează semenii, români sau nu. Nu este o replică din Biblie. Nu sunt aici să dau lecții de religie, ci o lecție de umanitate, de compasiune și, mai mult, de convietuire. Trăim în aceeași țară, avem vieți diferite, limbi diferite, dar un angajator nu este stăpân, nici călău al altui om. Asta ar trebui sa înțeleagă fiecare italian care crede ca suntem animale care nu pricep nimic.

       Ce sentimente îți provoacă această carte?

       Mai multe. Deodată, separat, năvală, una dupa alta: milă, tristete, oripilare, frică, dor, disperare, deznădejde, durere, dar și bucurie, speranță, zâmbet în priviri.

       Dacă iei poeziile la lectură, vei plânge la fiecare din ele. Nu știam că românii au atat de mult talent. Ne este înnăscut talentul în poezie, umor, satiră, teatru. Exista povestiri sau poezii care îți dau o lecție de viață făcându-te să râzi sau să meditezi.

       Exista povestiri care te fac sa plângi pentru că te regăsești în personaje sau vezi un cunoscut în acel bătrân: nea Vasile, mama sau bunica ramasă acasă. Iți trezește emotii mai ales dacă ai avut vreodată pe cineva plecat.

       Este o carte pe care o poți citi fără să ai așteptări de operă literară pentru că este scrisă de oameni simpli, oameni din popor, dar cu suflet.  O carte care îți dă de gândit și te face să vrei să schimbi lumea, începând cu mentalitatea oamenilor în general. O carte care te mișcă și care merită să fie citită de fiecare român și italian deopotriva pentru a înțelege ce emoții creează nedreptatea si distanța de cei dragi, pentru a nu mai judeca așa de usor, la prima vedere, și pentru a învăța să trăim împreună fericiți.