Ca de fiecare dată în istoria acestui popor, doar cuțitul ajuns la os mai redeșteaptă simțurile, simțămintele, frustările și nemulțumirile acumulate de-a lungul timpului. Moartea tinerilor din clubul „Colectiv”, anticipată de moartea polițistului din coloana oficială a fostului ministru de interne Gabriel Oprea, nesimțirea cu care acesta și clasa politică au tratat problema, au fost evenimentele care au umplut paharul.
De 25 de ani încoace, fix peste o lună, poporul român tot speră. Speră într-o economie de piață reală, într-un capitalism al competenței și al competiției corecte, într-o justiție echidistantă, într-o școală sănătoasă, în servicii medicale de specialitate și așa mai departe. Speră într-o Românie normală, echilibrată așa cum a văzut că se poate în celelalte state europene și occidentale.
Lucrurile nu sunt simple pentru că România este o țară infectată de virusul corupției de la vlădică până la opincă, în formele ei cele mai diversificate. „Treaba bine făcută”, așa cum ne-ar plăcea să fie, se face prost în toate sectoarele, de la cotidian și până la situațiile limită: mergi cu taxiul sau autobuzul – nu primești bilet; gunoaiele le arunci pe geamul autoturismului, constructorii montează schelele fără a respecta normele de siguranță iar inspectorii ITM trec pe lângă ele fără să le vadă pentru că șefii lor așa le-au spus: „șantierul e al unui politician influent din zonă”; dacă un om a murit într-un șanț făcut de cei care săpau pentru canalizări dar nu au protejat șanțul, e vina mortului; la ghișeie, angajatele fiscului sau ale registrului comerțului sunt nervoase, îți răspund în doi peri pentru că mai este jumătate de oră până la terminatrea programului; preoții vor bani pentru orice fără să dea nici un fel de chitanță dar dacă le spui că meseria nu și-o fac cum trebuie, atunci spun că a lor nu e o „meserie” , ci „o misiune divină”, cu toate că duhul nu ar vrea bani penrtru asta; vrei să construiești o casă? betonul nu ți-l aduce nimeni cu factură; vrei să accesezi un proiect european? Și ăsta se face tot cu șpagă, pentru că trebuie să dai, și anticipat. Țara este a baronilor care au monopolizat politică, economie, justiție etc fără ca ei să dea seamă.
România nu este numai o țară coruptă, ci și amputată. Forța de muncă activă competentă a țării se află peste hotare. Ea construiește capitalismul occidental, nu pe cel al țării de orgine. Ea crește și revigorează populația altor state. 1.100.000 de români în Italia, peste 700.000 în Spania, în Austria peste 100.000, în Marea Britanie peste 450.000 și cifrele pot continua. Peste 3.500.000 de români, în marea lor proporție tineri și foarte tineri, au ales calea exodului. Forța de muncă specializată, calificată, s-a dus. Țara noastră trăiește din angajați ai statului plictisiți de moarte, din asistați social bețivi care mai trebăluiesc prin curțile primarilor, din bătrâni care-și duc pensiile pe medicamente sau la biserici și Arsenie Boca, din câțiva politicieni venali, tîlhari ai propriei țări și ai propriilor cetățeni, dintr-un aparat administrativ și de apărare aflat între ciocan și nicovală: politică și familie. Dintr-o clasă a tineretului din școli care visează la Occident, conștientă că în țara șpăgilor este imposibil de făcut carieră sau afaceri, și a copiilor cu părinții emigrați pentru a le asigura un trai mai bun. Țara copiilor care se sinucid din dor de mamă, țara „lucrului bine făcut” doar de cătrte politicieni pentru ei înșiși.
Cam așa arată România lui 2015 care a ieșit în stradă. Și nu a ieșit toată. Procentual, 30.000 de oameni pentru o Capitală de 2.000.000 este puțin. 70.000 în toată țara tot puțin. Dar este ceva, este bulgărele care se rostogolește și va crește până ce cumva, ceva, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, se va schimba. Este mișcarea ce va tăvăli clasa politică actuală, sau așa se speră, cel puțin. Este mișcarea tinerilor rămași în țară, dar și a celor mai puțin tineri, care vor să trăiască în normalitate în țara „lucrului bine făcut”, așa cum a promis cel mai ales dintre aleși.
Este ”generația Facebook” care, datorită vitezei de transmitere a informațiilor, se regăsește mai repede și mai bine în unitatea ideilor ei. Este generația care, plecând de la flăcările în care au ars tineri nevinovați, a aprins scânteia luptei împotriva corupției, a șpăgilor și a nesimțirii. Este „Generația antișpagă” și de la ea se așteaptă schimbarea!
C. Merchea
caricatura: Constantin Pavel