Glume cu babe sfinte

Luminița Aldea ____________

         Eram de dimineață într-o cofetărie în Fălticeni. La o masă, două bătrânele. Genul acela acru de femei care fac mereu ordine prin biserică și ceartă copiii. Slabe, deșirate și cu gura strânsă pungă. Vorbeau despre post și rugăciune. Eu îmi beam ceaiul în colțul meu și, vrând-nevrând, ascultam vorbăria lor.  Postul lor, rugăciunea lor, credința lor, spovedania lor… 

         M-au emoționat, sincer! Mai aveam un pic și mă închinam ca la moaște. 
În plin discurs al credinței, prin dreptul geamului au trecut doi tineri, un băiat și o fată, probabil liceeni, sărutându-se. Erau frumoși și m-au făcut să zâmbesc. Li se vedea sufletul îndrăgostit pe față.
Waw, au înnebunit babele! Tinerii le-au stricat feng-shuiul. Le-au băgat păcatul în suflet cu de-a forța când ele erau aproape sfinte.
… Nerușinații! Nu știu de post! Nu știu de rugăciune! Crescuți fără nicio lege!…

          Păcatul – e clar că păcatul! – m-a făcut să le șoptesc glumind în timp ce mă ridicam de la masă să ies:
– V-au făcut poftă?

          Maica Domnului, ce am putut să o încasez! Am ieșit val vârtej afară ca să scap numai cu batjocora.