Blogul Gretei Răchită e plin de bunătăți: vă prezentăm o mâncare ușoară și delicioasă
Astăzi va propun un tip de mâncare foarte simplu, ușor de făcut, ușor de servit, ușor de mâncat si usor de digerat: gnocchetti de spanac cu urdă, condimentate cu unt si salvie.
De ce am ales sa scriu despre aceasta mâncare? Deoarece o priveam si mi-am dat seama că acești gnocchetti nu erau perfecți, nu erau egali unul cu celalalt, dar erau foarte buni, fiecare în felul lui și, luat separat, perfect. Mă uitam la ei și mă gândeam cât de diferite suntem noi, persoanele, mă gandeam cât de ciudată si diferită este realitatea in care trăim si cat ne influenteaza aceasta.
Este trist să vedem că se trăiește într-o continuă comparație, că oamenii își găsesc fericirea doar comparându-se. Nu sunt fericită pentru ca așa ma simt, ci pentru că am mai multe motive sa fiu fericita decat X. Nu am luat nota cea mai mare, dar sunt mulțumit pentru că nota mea e mai mare decat acea a lui Y. Nu am un fizic perfect, dar cel puțin nu sunt obeza ca si X, sau nu am un nas urât ca și Y (nu ma uit in schimb ca muschii si pielea imi sunt lasate si nu fac nimic in acest sens, sunt multumita ca nu sunt ca si X sau Y si nu pierd nicio ocazie pentru a sublinia defectele lor, asa poate ceilati observa calitatile mele). Nu imi place munca mea dar cel putin nu lucrez 12 ore pe zi pentru nimic ca si Z. Nu imi iubesc soțul dar cel puțin nu am rămas singura ca si X sau cel puțin soțul meu muncețte non -stop nu ca si Z care nu are altceva in cap decat meciuri. Y nu face nimic de dimineața până seara și este plătit mai bine decât mine, iar eu muncesc enorm. Copilul meu este bun, educat, are greutatea ideală, zice deja o grămadă de cuvinte, în schimb fiul lui Z nu vorbește încă, e obez sau subnutrit, needucat.
Dar de ce? De ce toate aceste comparații? Nu o să pot înțelege vreodata. Le aud zilnic și mă intreb mereu: de ce? Cu ce mă influențează pe mine că unul are viața mai frumoasă sau mai urâtă decât a mea. Este viața lui, nu a mea. Daca poți să îl ajuți, fă-o, dacă nu, lasă-l în pace.
Dacă încerc să compar gnocchetti mei între ei, văd cât sunt de imperfecți. Dacă îi privesc separați, fiecare e perfect. Unica comparație permisă este aceea cu noi înșine, cu ceea ce eram ieri, cu ceea ce am devenit, cu ceea ce dorim sa fim.
Pentru această rețetă am folosit:
– 100 g de spanac congelat
– 200 g de urdă
– 50 g parmiggiano
-1 ou
– sare
– pier
– 125 g faină albă 00
– 50 g de unt
– 4-5 frunze de salvie
Fierbem spanacul, îl scurgem de apă și îl punem într-un mixer împreună cu urda, parmiggiano, faină, oul, un vârf de cuțit de sare și amestecăm totul bine. Facem din această compoziție mici mingiuțe, ajutându-ne cu faina. Punem apa la fiert într-o oală. Când începe să fiarbă, adăugăm sare mare și punem gnocchetti înăuntru, la fiert. Între timp topim untul într-o tigaie și adăugăm foile de salvie. Când gnocchetti se ridică la suprafața apei, îi scurgem de apă și îi transferăm în tigaia cu unt și salvie. Adaugăm puțin piper, amestecăm în aer și punem în farfurii. Adugăm deasupra parmigiano ras mărunt și servim.
Greta Răchită