Hora Unirii la Atena

         Sâmbătă, 24 Ianuarie 2015, românii din Atena s-au strâns să joace Hora Unirii

E foarte frumos și-ți saltă inima când vezi români pe alte meleaguri, recitând, cantând și jucând românește. Și mai frumos, dacă nu chiar superb, este atunci când vezi copii îmbrăcați în straie populare românești făcând aceleași lucruri. Un specatacol care nu s-a vrut deloc pretențios dar care a avut ropote de aplauze pe întreaga desfășurare: poezie, teatru, cor și dansuri, cu copii români în haine tradiționale românești.

Spectacolul a avut loc în holul Ambasadei Române din Atena cu ocazia împlinirii a 156 de ani de la Mica Unire a Moldovei cu Țara Românească. În lipsa d-nului ambasador Lucian Fătu, „prins” la o întâlnire la Thesaloniki, amfitrioană ne-a fost, secretar I al ambasadei, d-ra Anca Chisăliță care și-a dus rolul de gazdă cu brio. Protagoniști au fost elevii din cadrul Asociației Femeilor Românce din Grecia, majoritatea cursanți ai Școlii de weekend în Limba Română.  A urmat o mică piesă teatrală, „Moș Ion Roată și Unirea”, și așa cum ne-au obișnuit gazdele, surpriza serii a fost tânărul viorist Theodoris Koemtzis, care a interpretat Hora Unirii la vioară.

 

 

 

 

 

 

 

 

Promotorii specatacolului și îndrumătorii copiilor, au fost: d-na Maria Cuciureanu, d-na Elena Herman Moscal, d-na Spanic Gabriela și d-na Anca Opincaru. Un rol important, în special la partea coregrafie-dans la avut omniprezenta, la astfel de evenimete românești, d-na Manuela Marinescu de la Ansamblul Folcloric Armonia.

Trecând peste micile greșeli, bâlbe sau emoții (chiar cu lacrimi), am văzut un spectacol reușit, a unor copii care nu au altă posibilitate de a simți și trăi festiv românește decât în astfel de ocazii. Nu poate fi trecută cu vederea setea lor de a cunoaște și învăța obiceiurile și datinile românilor și nici mândria cu care se afișează în astfel de momente. Poate nici părinții lor, aflați în număr foarte mare în sală, nu ar fi reușit ceva atât de frumos. Le puteai citi pe chipuri mândria și satisfacția aducerii unei mici contribuții neamului și spiritului poporului în care își au rădăcinile. Exultarea lor a fost molipsitoare și a stârnit ropote de aplauze pe întreaga desfășurare a spectacolului. Ca o mică paranteză, spectacolul a fost deschis de o fetiță de nici trei ani cu versul lui George Coșbuc, Sus inima români!

Se pare că generația tânără nu ne va lăsa să uităm că suntem români, oriunde ne-am afla.

 

text: Dan Hașdean

 foto: Radu Buraga