Hora veche

 

 

 

Mihaela Gudană

 

Hora veche

 

Demult, când frații noștri de o limbă

Aveau hotare ridicate între ei,

Gândeau că libertatea se mai schimbă

Când mințile înoată în idei.

 

Iernând, cu neaua așezată la ferestre,

Cu drumurile strânse de zăpezi,

Au luat unirea lor ca pe o zestre,

S-au prins de mâini ca fructele-n livezi.

 

În dans, întinsa horă peste munte,

A luat  hotarele în pasul  lor

Și le-a sfărmat, cu timpurile sfinte,

Scriind istoria străbună cu un dor.

 

Noi hora am păstrat-o ani de-a rândul

Și o întindem astăzi în pereche.

Ne-adunăm în ierni, cum păsări cârdul,

Că suntem noi, dar hora este veche.