Mihaela Gudană
Hora veche
Demult, când frații noștri de o limbă
Aveau hotare ridicate între ei,
Gândeau că libertatea se mai schimbă
Când mințile înoată în idei.
Iernând, cu neaua așezată la ferestre,
Cu drumurile strânse de zăpezi,
Au luat unirea lor ca pe o zestre,
S-au prins de mâini ca fructele-n livezi.
În dans, întinsa horă peste munte,
A luat hotarele în pasul lor
Și le-a sfărmat, cu timpurile sfinte,
Scriind istoria străbună cu un dor.
Noi hora am păstrat-o ani de-a rândul
Și o întindem astăzi în pereche.
Ne-adunăm în ierni, cum păsări cârdul,
Că suntem noi, dar hora este veche.