Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
În zona localității buzoiene Berca, peisajul deosebit care abunda de frumuseti naturale reușește să te trimită cu gandul la o lume de basm.
În special vara, norii jucăuși temperează atmosfera fierbinde de la baza solului cu adieri line de vânt năzdrăvan. Totul în jurul tău parcă a rămas încremenit în timp, iar liniștea zonei îți taie răsuflare și te transpune într-un univers paralel. Din pântecele adânci ale pământului ies timide la suprafață gâlgâituri armonioase de emanații misterioase. Doar sunetele fragile care ies pe găurile solului deschise la Pâclele Mari și Pâclele mici reușesc să te aducă în simțiri, după ce inițial peisajul te-a făcut inert.
O experiență care merită trăită cel puțin o dată în viață
Din municipiul Buzău spre comuna Berca, drumul se întinde printre sate și dealuri, hotărât să te ducă cât mai repede spre curbura carpatică. Din când în când, pe marginea șoselei, apar indicatoare care te ghidează către “Vulcanii Noroioși”; uneori poate îți ies în evidență, alteori, atent fiind la vocea GPS-ului , nu le bagi în seamă. Înainte ca drumul să vireze către o curbă largă, este obligatoriu să oprești la Infopoint-ul de pe marginea drumului; aici vei găsi pliante, cărți și materiale turistice care te vor convinge să alegi ofertele regiunii turistice buzoiene.
Pe drumul cel bun
Cei care administrează zona au reușit cât de cât să apropie “România buzoiană” de standardele europenilor. Zona te face să simți că te afli într-o Românie turistică care și-a făcut bine temele. Drumul bun, asfaltat, se va termina la un moment dat, iar roțile obosite ale mașinii vor fi nevoite să pășească pe un pietriș rural, presărat pe alocuri cu nisip fin. Ideal ar fi să îți lași mașina la marginea drumului bun și să încaleci bicicleta, pedalând pentru o porție zdravănă de sănătate și voie bună. Cu cât pășești mai aproape de Pâclele Mici, în zare, dealurile încep treptat să își apropie umerii. Ajungi după puțin timp într-o parcare pavată cu pietre mari, ca la curțile domnești, unde te întâmpină un chioșc cu de toate. După amplasarea inscripției albe din fundal, ai putea jura că scrie “Welcome to Hollywood”, dar din fericire ai ajuns unde trebuia; la “Vulcanii Noroioși”. Covorul proaspăt de verdeață începe să își piardă din culoare și lasă loc pământului uscat și galben din zonă. Dacă vii vara aici, la Vulcani, cocoașele galbene privite din depărtare aduc cu un peisaj de deșert saharian.
O aventură care trebuie povestită copiilor
Odată ce ai ajuns pe teritoriul Pâclelor Mici te dumirești imediat că așa ceva rar îți este dat să întâlnești prin Europa. Aparent, acești vulcani pitici care scuipă noroi nu sunt unici în România, cunoscându-se până în clipa de față alte 60 de localități din zona Depresiunii Transilvaniei unde se pot vedea astfel de fenomene. La nivel European, ce mai mare concentrare de vulcani noroioși (aproximativ 400) se găsesc în Azerbaijan și în zona Mării Caspice, iar cel mai mare vulcan de acest gen se numeșe Lusi și a erupt prima dată în 2006 în estul insulei Java din Indonezia. Ca o curiozitate, acest vulcan indonezian a avut la vârful erupției circa 180.000 metri cubi de noroi aruncați peste sate, școli și ferme locale. Specialiștii care studiază fenomenul au afirmat că vulcanul Lusi are o energie concentrată pentru următorii 26 de ani de activitate neîntreruptă. După ce te plictisești de admirat minunile meleagurilor buzoiene, te întorci către locul în care ți-ai parcat automobilul, lăsând în spate zgomotele leneșe ale emanațiilor pământului. Stropii care se preling pe pământ, ornând Pâclele Mari și Mici conving orice călător că a meritat să descopere o parte interesantă a României turistice ascunsă în birocrația celor care ar trebui să promoveze astfel de peisaje.
