Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
… după ce am divorțat de un alcoolist, cu doi copii – unul de 5 și altul de 7 ani – pe care i-am lăsat cu mama mea. Mi-am luat traista-n băț și am venit în Italia. Patru ani nu am putut să mă întorc în țară pentru că era foarte greu dacă nu aveai permis de ședere. Vorbeam cu ei doar prin telefon. Am lipsit de la aniversările lor, de la serbările de început și sfârșit de an, de Crăciun, Paște etc.
După patru ani, când m-am întors acasă, nu-mi mai recunoșteam copiii mei. Erau diferiți, crescuți, străini. Cu școala mergeau foarte bine amândoi. De tatăl lor nici urmă: nu se arăta viu să nu-i cer bani pentru întreținerea lor. Să mă lase în pace pe mine și pe copii, am renunțat să-mi trimită acei bani.
Mulțumesc lui Dumnezeu că de muncă am găsit. De fiecare dată, când trebuia să mă întorc din nou în Italia, la muncă, mi se rupea inima, rugându-mă la Dumnezeu să aibă grijă de ei și de mama mea ca la rându-i să aibă grijă de ei.
Anii au trecut cu bine și cu greu. Acum sunt mari. Am reușit să îmi fac o casă și să duc copiii la școală, să nu le lipsească nimic. Băiatul este la facultate, în București, ultimul an. Fata a terminat doar liceul că s-a căsătroit și este cu mine, aici, făcându-mi cel mai frumos cadou, o nepoțică, care este viața mea.
Așa au trecut 20 de ani din viața mea. Cel puțin sunt mândră de copiii mei și de ceea ce am putut realiza (o femeie singură). Orice mamă ar fi mândră să aibă doi copii ca ai mei, cuminți și educați. Sunt unicul motiv care mă face să trăiesc.
Golani și curve, amară este străinătatea și nimeni nu poate da înapoi anii pe care i-am pierdut printre străini și în care am fi vrut să fim alături de copiii noștri și de familiile noastre.
Doinița Geană – Torino (Italia)
