[adning id="34187"]
[adning id="33913"]

Întinde-mi, Doamne!

Întinde-mi, Doamne!

Doame, aș vea să-mi fac curat
În casa sufletului meu,
Nu pot să merg așa-ntinat
Să mă-ntâlnesc cu Fiul Tău!

Cum să albesc a mea ruină,
Că nu îmi pot înfrânge glasul,
Azi, când credința e puțină
Și încercări sunt la tot pasul?

Nu pot să stau cu limba mută
Și, uneori, chiar și mai mult…
Când semenul meu mă insultă
Și eu cu patimă-l insult.

Și, Doamne, mi-e atât de greu,
Nu pot deloc să mă-nfrânez,
Nu sunt stăpân pe glasul meu
Și-aș vrea să nu mai ripostez.

Întinde-mi, Doamne, brațul Tău,
Doar Tu mă poți scoate din tină,
Să merg curat, albit și eu,
La Fiul Tău să-mi dea Lumină!

Nicolae Danciu-Câmpina

Lasă un răspuns