[adning id="34187"]
[adning id="33913"]

„Ionuţ, Zorel şi-al său cârlan” sau figurile unui român întors acasă

Ionel Sava ne bucură de ceva timp cu versuri dintre cele mai frumoase. De data aceasta, o poveste despre românul întors acasă plin de figuri.

ionel sava

 

 

 

Ionel Sava ______________

Ionuţ, Zorel şi-al său cârlan

 

Văzând că lucră și tot  ‘nare,

Ionuţ, băiat din sat, dar fără stare,

Şi-a pus în gând de-un an şi jumătate

Să plece în stăinătate.

Uşor n-a fost să-şi ducă la final ideea,

Acolo-n satul său, pe nume Şcheia,

Cu mare greu se strânge banul,

Aşa că, și-a vândut cârlanul,

Gândindu-se că mai apoi,

Cu banii strânşi îşi va lua alți doi.

Şi uite aşa, Ionuţ al nostru, frate,

Plecă-ntr-o seară în străinătate

Mândru de el, nevoie mare,

Că şi-a pus planu-n aplicare.

Flăcăul nostru însă nu gândește

Că socoteala de acasă

Cu cea din târg nu se loveşte.

Mai mult de-o vară nu a stat

Spunând că-i cald, că e stresat,

Că are dor de-ai săi părinți

Și de-al său căine fără dinţi…

Aşa că-al nostru fiu de sat,

Cu banii ce i-a câstigat

Și-a luat o geacă, blugi, chitară

Și s-a întors ‘napoi în ţară.

Acum să vezi belea, măi frate,

Cum merge cu chitara-n spate

Pe uliţa din sat, agale,

Că alții n-au, și că el are.

Grăbit, nervos și cu pas mare,

Ionuţ ajunge-n uliţa din vale,

Acasă la ai săi părinţi

Și la căţelul fără dinţi.

Zorel, un câine cam lăţos,

Şchiop de-un picior, c-un dinte scos,

Îl mirosi din cap până-n picioare

Să vadă ce intenţii are.

Nici una și nici două, frate,

Zorel al lui îi sare-n spate.

– Hei! „Vai a cuccia „, câine răpciugos!

Țipă Ionuţ pe-un ton tăios,

Însă cățelul mai rău îşi zbârli blana

Că nu ştia … italiana.

Şi aşa-l mai terfeli, măi frate,

Îl luă de blugi şi de-un picior

Ca să-i arate  treaba în popor.

Atunci Ionuţ, baiat de sat, plecat de-o vară,

Se aplecă asupra lui Zorel, cel fără dinte,

Şi-i spuse-n dulce glas, precum odinioară:

Ce e, Zorel, nu mă ții minte?

 

Morala:

Oriunde-ai merge, de știi o limbă,

Să știi, române, că-i păcat,

Că al tău sănge nu se schimbă

Şi să nu uiţi de-unde ai plecat!

 

 

De același autor:

http://www.emigrantul.it/ingrijitoarelor/