Se împlinesc 179 de ani de când, la 3 octombrie 1839, fu inaugurată la Napoli prima linie feroviară din teritoriul italian. Pe atunci aceasta se afla în Regatul Neapolelui și al celor Două Sicilii, Italia devenind stat unic abia la 1861 și, cu toate actualele provincii înglobate, tocmai în 1918.
Calea ferată inaugurată pleca de la Napoli-Portici, ajungea în 1842 la Castellammare iar în 1944 până la Pompei. Aceasta a fost proiectată de inginerul Armando Giuseppe Bayard de la Vingtrie și s-a realizat în patru ani, așa cum prevedea contractul. Prima locomotivă era cu aburi, era de fabricație englezească dar se numea „Vesuvio” și trăgea opt vagoane.
La Velletri, la câțiva kilometri de capitala statului pontifical Roma, în 1863 apare și primul pod feroviar în fier, mai bine spus în fontă, construit de o societate englezească dar voit de papa Pio IX. Acesta a fost construit în Anglia dar transportat și montat peste adânca vale Fosso S. Anatolia care îngreuna pasajul spre Roma. Linia ferată Roma- Velletri făcea parte dintr-un proiect de unificare pe această cale a Romei cu Napoli, mai ales că cei din regatul de la sud începuseră înaintea lor construcția de căi ferate.
Povestea acestui pod este și mai interesantă prin faptul că acest pod fusese deja comisionat de o altă societate care între timp îl refuzase. Astfel că, pilonii fuseseră deja proiectați pentru a susține o cale ferată dublă.
Ulterior, în 1962, aceștia au fost abandonați, dar nu demolați, pentru a face loc unei noi structuri în beton armat.