[adning id="34187"]
[adning id="33913"]

Lasați-mă să emigrez în țara mea

Emigrarea, oriunde va fi ea, creează sentimente dintre cele mai neașteptate. Dar unul dintre cele mai prezente în sufletele românilor plecați de acasă este acela al frustrării față de cei pe mâinile cărora țara a rămas în garanție. Un sentiment exprimat de poetul Marian Penu în frumoase versuri, primite la redacție prin grija unei alte iubitoare de literatură emigrate, Aurelia Pop

marian penu

 

 

 

Marian Penu (Galați)  ________________

 

Lasați-mă să emigrez în țara mea

Lasați-mă să emigrez în țara mea,
voi, cei ce v-am lăsat când am plecat,
ograda s-o paziți și s-o iubiți neîncetat
cu tot ce-a fost mai bun și drept în ea.

In verdea pajiște ce îmbrăca ogorul,
crescuți erau stejarii peste munți,
și ape repezi, în cascade de lumină nouă,
dansau voioase, mângâindu-i peste frunți.

Pe poartă am ieșit cand am plecat,
cu un toiag, o traistă și durere,
atunci cand jurăminți de bună pază ați făcut
voi, drepți apărători ai casei mele.

Nici bine nu se-nchise însă poarta,
c-ați început a dănțui în camera cea bună,
chemând, ca la ospăț, vecinii toți ce soarta
le-a dat o inimă de ură plină.

V-ați pus pe rând fulare roșii, galbene și verzi,
portocalii, și largi eșarfe-ați îmbrăcat,
de nici măcar privirea nu mi-o pot spăla
în sfântul tricolor țesut ce v-am lasat.

M-am umilit, îngenunchiat, pe căi străine,
pe trup și-n suflet multe răni am adunat
să pot aduce casei mele, copiilor de mâine,
traiul îmbelșugat la care am visat.

Lasați-mă să emigrez în țara mea,
cu voia Celui Sfânt, ca să-mi repar greșeala
de-a vă lăsa drept păzitori ai casei mele
pe voi, ce-ați învățat atât de repede tocmeala.

Lasați-mă să emigrez în țara mea,
că nu-mi mai recunosc meleagul
pe care-n paza voastră l-am lasat,
crezând în jurământul vostru dat cu steagul.

Degeaba va legați acum cu lanțuri colorate,
și culpa o-mpărțiți așa cum vă e firea,
că toti legați cu lanțul, dar de iad veți fi,
voi toți, ce mângâiați acuma nemurirea.

Lasați-mă să emigrez în țara mea,
din nou să-ncep a coace-n vatră pita,
acum, când mielul nu-și mai poate face,
în țarină, prea Sfânta Cruce cu copita.