LIBERTATE  ŞI  BUN  SIMŢ

  

Cornel Bîtcă (profesor) ______________________________________________________

Omul este prin excelenţă fiinţă socială. El se simte bine numai împreună cu alţi oameni. Excepţiile sunt foarte rare.

Am urmărit cu atenţie evenimentele de după data de 7 ianuarie când au avut loc atentetele din Paris şi mi-am tot pus problema  delimitării dintre libertatea de exprimare şi bunul simţ. Într-o societate democratică e firesc ca omul să beneficieze de libertatea de expresie  prin diverse moduri: limbaj (pamfletul),  desen (caricatura, graffiti), muzică(hip-hop), mijloace prin care îşi poate exprima dezacordul în legătură cu unele aspecte rigide ale veţii cu care ne confruntăm, aşa zisele clişee. Astfel de aspecte apar nu numai între instituţii, organizaţii la nivel înalt, ci şi între noi, cetăţenii de rând.

În discuţiile cu colegii pot apărea şi păreri diferite de ale noastre. Un om inteligent îşi poate impune punctul de vedere chiar şi din postura de  ,, inferior”  fără să îşi susţină ideea până în pânzele albe, deşi crede în ea. Deciziile proaste vor avea şi consecinţe proaste şi de aceea consider că e firesc să îţi spui părerea în privinţa deciziei luate dar în acelaşi timp evitând ciondănelile inutile. Doar astfel cei în măsură îşi vor da seama că au luat decizii greşite.  Un alt aspect al ,,vindecării” este ironizarea, apelând la metoda răsturnării spuselor lor cu cuvinte pe măsură însă deloc jignitoare. Cei care îşi vor da seama se vor amuza iar cei care nu, vor fi privaţi de bucuria amuzamentului. M-am amuzat şi eu pe seama unora considerând că astfel se menţine un climat de grup pozitiv, dar în momentul în care mi s-a reproşat,  la modul serios, că nu s-au simţit tocmai bine, din dorinţa de a păstra climatul pozitiv , mi-am cerut scuze şi am încetat cu acel tip de glume.  Glumeşte cu cine-ţi permite nu? Dar ca om cu bun simţ trebuie să-i citeşti în suflet şi să îţi înfrânezi pornirile.

Când criticăm pe alţii uităm un lucru: nu ne străduim să îi cunoaştem mai bine. Nu mi-aş fi permis să iau în derâdere o cultură, o religie de pe urma căreia şi eu sunt beneficiar. Într-o perioadă în care Europa era înapoiată cultural lumea musulmană prospera. Arabii au fost cei care au preluat şi dezvoltat ştiinţele de la grecii antici şi le-au retransmis europenilor. Dacă ar fi să aprofundăm cunoştinţele despre arabi ne-am da seama că au un simţ artistic deosebit. Actele teroriste nu au deloc de a face cu ceea ce au lăsat drept moştenire lumii oamenii de cultură musulmani. Adevăraţii mesageri ai divinităţii sunt cei care însuşi prin prezenţa lor te încântă, te face mai încrezător, mai optimist.