Limba noastră

Nu putem sărbători ziua limbii române fără aceste extraordinare versuri ale lui Alexei Mateevici.

Scris ca un imn care să redeștepte simțămintele românești, apartenența la ginta latină și nu la cea slavă, el este un minunat îndemn, o odă a limbii românești care ne înfioară cu fiecare vers.  Mateevici l-a scris în zilele participării la Congresul Scriitorilor din Basarabia în momente de mare tensiune și sentimente patriotice, atunci când s-a hotărît trecerea la alfabetul latin și alte reforme importante. Alexei Mateevici este românul din Basarabia care a contribuit enorm de mult la emianciparea patriei sale.  Melodia a fost compusă de Alexandru Cristea (1890–1942) și este imnul de stat al Republicii Moldova din 1994.

Vă lăsăm să vă delectați și nu uitați să învățați copiii dumneavoastră aceste minunate versuri. Sunt o parte din noi, din fericirea de a fi român.

Limba Noastra

Alexei Mateevici 

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.