Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
Vă redăm o poveste (dacă poveste se poate numi) a uneia dintre miile de mame chinuite, maltratate, bătute și brutalizate în toate modurile de cei care de declară iubire eternă la altar: soții.
Este doar una dintre cele care au avut curajul să-l denunțe pe cel care 15 ani i-a făcut viața un calvar.
Timp de 15 ani a fost victima unor violențe de nedescris. Cuvintele nu sunt parcă suficiente pentru a descrie calvarul pe care l-a trăit. Cea de a doua căsătorie a adus-o în fața unui soț mai tânăr ca ea cu 7 ani. Era un alcoolic. Și violent pe deasupra.
De ce s-a căsătorit, totuși, cu el? Pentru că rămăsese însărcinată și ți-a dorit acel copil mai mult decât orice. Sentimentul de mamă este ceva indescrivil, greu de explicat și greu de justificat în fața alegerilor vieții, dacă acesta are nevoie de justificare. S-a gândit apoi că fiul ei și-ar dori și tată, nu doar mamă. Ambii au venit în Italia în urma cu 18 ani iar copilul l-au avut aici, la Roma.
Orice motiv e bun pentru bătaie. Când nu avea motive, le găsea
Încă de când era însărcinată a lovit-o până la leșin. Ca și cum nu ar fi fost suficient, o acuza des că, în realitate, el își pierde cumpătul și o lovește din vina ei. Care ar fi fost aia? Întotdeauna era una… Ba că se uita urât la el, ba că i-ar fi răspuns cu un ton pe care el nu-l suporta sau pentru că ea se uita la o emisiune care lui nu-i plăcea. Într-o seară a lovit-o cu capul de un perete pentru că a îndrăznit să îi atragă atenția să nu mai oblige pisica să se uite la televizor. Da, era atat de beat încât era convins că și pisica trebuie să îi execute ordinele demente. Mai pe scurt: când nu avea motive, le găsea.
După ce a născut, de dragul copilului ar fi trebuit să înceteze cu bătăile. A continuat ca și cum acestea făceau parte din normalitate. Alcoolul, și mai târziu drogurile, l-au transformat pe soțul Luanei într-un animal sălbatic. Nu trecea zi fără ca ea să nu fie bătută, chinuită, torturată. În unele seri, după ce ea cădea leșinată în urma loviturilor, acesta lua copilul se urcau în mașină și plecau „la plimbare”. De fiecare dată când își revenea, Luana chema carabinierii. După mai multe astfel de scene, carabinierii au învățat-o ce trebuie să facă pentru ca soțul să fie decăzut din drepturile părintești.
Într-o bună zi autoritațile italiene i-au pus interdicție de a mai sta în preajma copilului, însă necazurile Luanei nu au luat sfârșit. O urmărea, o amenința că o va omorî… A trebuit să se ascundă cu cel mic. În toți anii cât au stat împreună a muncit zi lumina ca să achite nu doar chiria și facturile, dar împrumuturile tot mai mari pe care le făcea pentru a-și cumpăra băutură și cocaină. L-ar fi parasit cu mult înainte dar îi era teamă că o va ucide, așa cum o amenința. Era în stare iar „oameni” ca aceștia reușesc să induce victimelor stări inimaginabile de frică, angoasă, teroare. Îi era teama să nu-i rămână copilul singur.
Ori de câte ori povestește despre calvarul trăit alături de el, plânge, însă, în acelasi timp, multumește Cerului și tuturor celor care au ajutat-o sfatuind-o ce trebuie să facă să scape cu viață.
Ca să o protejeze, autoritațile italiene au internat-o cu tot cu copil într-o casa-familia, având astfel la dispoziție timpul necesar pentru a-și reorganiza viața și a se gândi la fiecare detaliu pentru a face alegerile corecte pentru ea și copil.
Luana este acum o mamă și o femeie linistită.
A spus NU violenței la timp pentru a-și salva viața.
Doina Mustățea
